Mamaia cu puii de aur

Nu mă pot abţine să nu observ că toată lumea se aşteaptă ca staţiunea Mamaia să devină un fel de găină cu pui de aur.

Nu ştiu dacă vreuna dintre variantele pe care le-am auzit va mai aduce în vieţile noastre staţiunea idilică pe care o vedem prin filme cum ar fi BD sau Nea Mărin, miliardar. Este adevărat, noi ne-am obişnuit cu imaginea aia, cu fetele frumoase, cu poantele spumoase, cu o mare ce părea curată şi cu o lume ce nu arăta la fel de nebună ca cea în care trăim. Verosimilă sau nu, Mamaia anilor '70 - '80 nu mai există şi nici nu cred că se va mai întoarce. Nu ştiu cine sau ce ar putea face bine turismului de pe litoral, nu-s vreun as în acest domeniu şi nici nu pot spune că aş dori să mă specializez. Dar aş putea să vă spun ce văd doi ochi de constănţeancă atunci când traversează staţiunea de-a lungul bulevardul Mamaia, până în apropiere de ieşirea din staţiune. Treci de Delfinariu, pe lângă clădirea ruginie de pe malul lacului (a cui o fi aşa bine poziţionată?!), după pavilionul expoziţional şi nişte turnuri colorate pe malul mării (cică s-a şi construit pe terenurile retrocedate) şi intrăm în Mamaia. Malibu, Parc, Perla... fantome de proiecte eşuate din cauza crizei şi un Sat de Vacanţă pustiit de iarnă. Îmi imaginez vara, marea, briza, soarele, mirosul sărat şi sute de turişti perindându-se pe aleile acum pustii ale satului. Ce auzim, ce mirosim, ce simţim? Hai să ne aducem aminte de vara trecută. Manele, porumb copt, kebap, transpiraţie, popcorn, aglomeraţie, lipsa aerului... Asta este Mamaia, la începutul ei. Scăpăm de Satul de Vacanţă ca dintr-un coşmar cu feţe tuciurii şi intrăm în... paradis. Trecem pe lângă moşiile unuia şi altuia: Oancea, Economu, Opincă... şi enumerarea poate continua cu uşurinţă. Vile, hotelaşe, blocuri... tot tacâmu'. Cluburi nu mai sunt acolo unde ne obişnuisem, dar nu este timpul pierdut să înceapă reconstrucţia lor. Că doar e nevoie, nu?! Tot primaru'..., pardon, omu' trebuie să se distreze undeva după o zi de plajă. Parcări nu prea avem, dar ce contează?! Avem iarbă, încă verde, care poate suporta şi nişte maşini. Iar dacă avem parcări... sunt şi alea ale cui trebuie. Recunosc faptul că nu sunt la fel de norocoasă ca alţii şi că nu am fost prin ţări străine să văd cum sunt staţiunile de pe acolo. Vă spun cu mâna pe inimă că nu am prieteni bazaţi financiar care ar prefera să vină la noi pentru a vedea fetele frumoase şi pentru a-şi lăsa „mălaiul" într-o Mamaie în trend. Nu ştiu dacă un Cazino ar atrage baştanii lumii la Constanţa. Dar ştiu că ce avem acum nu se numeşte turism, chiar dacă unii cred că fundul bâţâit al unei brazilience aduce bunăstare la mare. Cineva mi-a spus zilele trecute: „E dezolant la voi, la mare, iarna. E urât". „O fi", am spus eu cu orgoliul de localnică puţin rănit. „Dar vara este şi mai urât. Infinit mai dezolant...".