Manipulare. Boc dă şah la C5-C10!!!
Manipulare. Boc dă şah la C5-C10!!!
13 Jan, 2011 00:00
ZIUA de Constanta
1671
Marime text
Best seller-ul care ni se vinde pe tarabe zilele acestea cu posibila intervenţie a Guvernului în cazul majorărilor preţului la carburanţi îşi va pierde din consistenţă imediat ce un alt subiect va exploda pe prima pagină a ziarelor. Intervenţia asupra preţului carburanţilor este un alt episod din ciclul viselor er(z)ot(er)ice ale micuţului Boc, despre care, fie vorba între noi, bănuiesc că ştie că Executivul nu are un rol direct în a stabili preţul combustibilului (C5-C10).
Singurul lucru pe care îl mai poate face statul român este să mai impună şi el anumite impozite; restul e poveste, la fel ca şi reîntoarcerea la greaua moştenire lăsată nu de Tăriceanu, ci de guvernul Năstase. Nu ştiu cât îl încălzeşte pe românul care-şi face plinul la pompă în ianuarie 2011 faptul că Petromul s-a vândut la vremea sa cu 600 de milioane de euro, în condiţiile în care în ţări nebananiere preţul unei astfel de companii ar fi depăşit lejer 20 de miliarde de euro. Este cel puţin depăşit ca, după trei ani de mandat în calitate de premier, Emiluş să vină acum şi să clameze interesul naţional din contractul de privatizare a Petromului când pârghiile clarificării derapajelor sunt încă cele două mâini, e adevărat, stângi ale domniei sale.
Înţelegerile între companiile petroliere, dacă s-au făcut cu adevărat, mă îndoiesc că s-au realizat în sufrageria cu vedere la ghena de gunoi a vecinei mele de la 7, ci în spaţii mult mai aerisite, unde se respiră aer rarefiat în stil victorian. În plus, apelul premierului către Consiliul Concurenţei nu aduce nicio rezolvare nici măcar de moment, de vreme ce preşedintele Consiliului Concurenţei, Bogdan Chiriţoiu, a declarat că rezultatele preliminare pe care le are autoritatea pentru 2009 şi 2010 nu indică o încălcare a legii în ancheta privind o posibilă înţelegere între companiile petroliere pentru stabilirea preţului carburanţilor. Ce a omis să spună Chiriţoiu sau cum l-o mai fi chemând pe domnul acesta este că, indiferent de rezultatul anchetei, aceasta nu va putea afecta preţul carburanţilor. Pe de o parte pentru că în România preţul carburanţilor este sub media europeană, pe când în 2005 acesta era peste media din UE. Pe de altă parte pentru că nu există nicio legătură între preţul carburanţilor şi puterea de cumpărare a românului. Teoria potrivit căreia trebuie să avem preţuri mai mici pentru că suntem mai săraci este eronată din punct de vedere economic. Şi asta poate confirma orice analist. Chiar dacă în ciuda declaraţiilor populiste premierul nu va putea limita în niciun fel majorarea preţurilor la carburanţi, mai are o şansă să-şi spele ruşinea obrazului şi să ne explice cum se face că la poarta rafinăriilor litrul de benzină se vinde cu 1,6 lei, în timp ce la pompă preţul ajunge până la 5,7 lei. Dacă e ciumeg, Boc ar trebui să explice în buzunarele cui intră diferenţa de preţ. Nici n-ar fi prea greu, dar teamă mi-e că nici de această dată premierul de portofel nu va avea tupeul să se ia de cine trebuie, adică de cei mai mari jucători pe piaţa benzinăriilor din România, cinci la număr.
Singurul lucru pe care îl mai poate face statul român este să mai impună şi el anumite impozite; restul e poveste, la fel ca şi reîntoarcerea la greaua moştenire lăsată nu de Tăriceanu, ci de guvernul Năstase. Nu ştiu cât îl încălzeşte pe românul care-şi face plinul la pompă în ianuarie 2011 faptul că Petromul s-a vândut la vremea sa cu 600 de milioane de euro, în condiţiile în care în ţări nebananiere preţul unei astfel de companii ar fi depăşit lejer 20 de miliarde de euro. Este cel puţin depăşit ca, după trei ani de mandat în calitate de premier, Emiluş să vină acum şi să clameze interesul naţional din contractul de privatizare a Petromului când pârghiile clarificării derapajelor sunt încă cele două mâini, e adevărat, stângi ale domniei sale.
Înţelegerile între companiile petroliere, dacă s-au făcut cu adevărat, mă îndoiesc că s-au realizat în sufrageria cu vedere la ghena de gunoi a vecinei mele de la 7, ci în spaţii mult mai aerisite, unde se respiră aer rarefiat în stil victorian. În plus, apelul premierului către Consiliul Concurenţei nu aduce nicio rezolvare nici măcar de moment, de vreme ce preşedintele Consiliului Concurenţei, Bogdan Chiriţoiu, a declarat că rezultatele preliminare pe care le are autoritatea pentru 2009 şi 2010 nu indică o încălcare a legii în ancheta privind o posibilă înţelegere între companiile petroliere pentru stabilirea preţului carburanţilor. Ce a omis să spună Chiriţoiu sau cum l-o mai fi chemând pe domnul acesta este că, indiferent de rezultatul anchetei, aceasta nu va putea afecta preţul carburanţilor. Pe de o parte pentru că în România preţul carburanţilor este sub media europeană, pe când în 2005 acesta era peste media din UE. Pe de altă parte pentru că nu există nicio legătură între preţul carburanţilor şi puterea de cumpărare a românului. Teoria potrivit căreia trebuie să avem preţuri mai mici pentru că suntem mai săraci este eronată din punct de vedere economic. Şi asta poate confirma orice analist. Chiar dacă în ciuda declaraţiilor populiste premierul nu va putea limita în niciun fel majorarea preţurilor la carburanţi, mai are o şansă să-şi spele ruşinea obrazului şi să ne explice cum se face că la poarta rafinăriilor litrul de benzină se vinde cu 1,6 lei, în timp ce la pompă preţul ajunge până la 5,7 lei. Dacă e ciumeg, Boc ar trebui să explice în buzunarele cui intră diferenţa de preţ. Nici n-ar fi prea greu, dar teamă mi-e că nici de această dată premierul de portofel nu va avea tupeul să se ia de cine trebuie, adică de cei mai mari jucători pe piaţa benzinăriilor din România, cinci la număr.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii