Mazăre, tu ce faci cu Grivei?

Deputaţii din comisia de administraţie nu s-au lăsat intimidaţi de protestele, tot mai dese în ultima vreme, ale iubitorilor de animale şi au avizat legea ce prevede eutanasierea câinilor fără stăpân. Fac precizarea că mă întristează în sine luarea unei asemenea decizii, însă sunt şi de-a dreptul îngrozită, atunci când văd semeni de-ai mei speriaţi, hăituiţi sau chiar ucişi de câini. Însă ce e mai important, până la urmă? După o nepăsare care durează de 20 de ani, era previzibil. Ceva drastic trebuia făcut.

În contextul modificării legii animalelor fără stăpân, primarul Constantei, care a mărturisit că este o fire miloasă şi, personal, nu agreează ideea eutanasierii, a anunţat că va realiza un sondaj ca să vadă ce soluţii propun cetăţenii pentru rezolvarea problemei câinilor maidanezi.
Votul deputaţilor din comisia de administraţie m-a mobilizat şi am testat personal opiniile constănţenilor pe cel mai la îndemână site de socializare. Cu această ocazie, m-am lămurit că nu sunt nici pe departe singura care susţine eutanasierea, dat fiind faptul că sterilizarea clamată de iubitorii de patrupede şi-a dovedit ineficienţa.

Peste 55% la sută dintre cei care au participat la sondaj au răspuns într-un fel sau altul că susţin măsura eutanasierii în lipsa altor alternative. Voturile împotrivă nu depăşesc 20%, iar alţi 6% s-au pronunţat pentru castrare şi crearea de adăposturi. Aşa cum mă aşteptam, un singur vot din cele aproximativ 100 exprimate viza adopţia.

În această situaţie, mă pot întreba şi vă pot întreba la rându-mi, unde sunt, domnilor, iubitorii de animale, fanaticii care agresează hingherii la descinderile prin cartierele Constanţei?

Scriu aici exact ce le-am răspuns şi prietenilor de pe site-ul cu pricina. Ar fi cel puţin interesantă o anchetă asupra oamenilor ce stau în spatele acestor organizaţii de protecţie a animalelor. Poate că exagerez... dar persoanele acestea ce pozează drept apărători ai animalelor mi se par extrem de sinistre... Şi apoi, oameni buni, a devenit câinele un fel de animal sacru, aşa cum este vaca la indieni? Sigur, nu. Sunt nişte oameni care, poate, îndrăgesc aceste animale, numai că nu au vreo soluţie. Am ajuns râsul Europei, te rup câinii pe stradă, iar ONG-urile cer bani de le bugetul primăriei ca să lase câinii pe străzi.
Mai avem o problemă: inamicul public nr. 1 baba de la bloc. Stă singură, nu are nimic de făcut, are şi ea un surplus de iubire de care nu mai are nimeni nevoie şi dă mâncare la câini. I se pare că face un gest de mare bunătate şi va fi iertată de toate relele pe care le-a făcut. Nu o interesează că, imediat după asta, câinii aia vor muşca copiii din faţa blocului. Dar na, suntem un oraş în care primarul, de dragul votului babei de la bloc, uită ce a învăţat la orele de igienă din şcoala generală.

Respect şi părerile celor care optează pentru castrare, însă trăim în România, unde căţeluşa sterilizată, pe bani nu puţini la număr, fată pui pe bandă rulantă.

Când susţin eutanasierea, vorbesc de acele persoane care nu fac deosebirea între haitele de câini care bântuie prin cartiere şi un câine pe care-l ţii într-un spaţiu închis, pe care îl creşti, ai grijă de el, eşti stăpânul lui, iar el este prietenul tău sincer şi devotat. Aceşti câini nu mai sunt prieteni ai omului, ci sunt un pericol pentru oameni, pentru că pot oricând ataca un om, o femeie gravidă, o femeie cu copil mic în braţe sau de mână. Pe lângă acest important inconvenient, patrupedele în cauză produc mizerie (rahat, păr...). Pentru comentatorii sondajului şi pentru toţi detractorii luptei împotriva eutanasierii, spuneţi-mi: este civilizat, este sănătos, este plăcut să calci într-un rahat de câine pe trotuar sau în parc? Să nu te poţi odihni nici noaptea, când câinii te trezesc pe la ora 4?

Cei care susţin eutanasierea vor pur şi simplu să nu mai vadă câini pe stradă. Deci moartea nu este scop în sine, cum cred unii penibili. În al doilea rând, adaug ce-i spuneam şi unei prietene, iubitoare de animale activă, că indiferent ce decizie va lua primăria cu privire la soarta maidanezilor, oricum, se va umple paharul şi în loc de o moarte blândă, cânii vor primi nişte morţi violente din partea cetăţenilor disperaţi. Au mai fost astfel de cazuri anii trecuţi. Treaba este o bombă cu ceas, iar Mazăre ar trebui să ştie asta. Să facem, ce? Să stăm, pasivi, fiindcă noi sau ai noştri n-am fost, încă, muşcaţi? Să-ntoarcem capul? O atitudine pur românească!