„Memoriile" sau memoria lui Coman de la ISU

Săptămâna trecută, cei opt ofiţeri din conducerea Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Dobrogea", primii arestaţi pentru fraudarea concursului din 2007, au fost eliberaţi. Întorşi acasă, cei opt au dat dezlegare avocatului lor să dezvăluie reprezentanţilor mass-media, printre altele, şi motivul pentru care au fost trimişi după gratii. 

În urma conferinţei de presă susţinute de avocatul Luminiţa Popescu, a reieşit o situaţie dintre cele mai neobişnuite: Coman le-a copt-o! Lotul celor opt a fost arestat în urma unei plângeri la DNA formulate de colonelul Neculai Coman, prim-adjunctul suspendat al ISU „Dobrogea". În plângerea respectivă, Coman pretindea că, în urmă cu mai multe luni, şapte din cei opt ofiţeri au exercitat presiuni asupra lui şi i-au pus în vedere „să aibă grijă" ce declară la DNA. În cele din urmă, a ieşit la iveală faptul, confirmat şi de Coman, că nu a existat nicio astfel de ameninţare. Nedumerirea mea este ce l-a mânat pe colonelul Coman să facă, din proprie iniţiativă, o astfel de plângere. Şi de ce aşa târziu. Nu de alta, dar, din câte am înţeles, s-ar părea că declaraţia sa a acţionat pe principiul bolovanului de zăpadă. Cu alte cuvinte, în cele 29 de zile petrecute în arest din cauza lui Coman, o parte dintre ofiţerii ISU au cedat şi au început să vorbească şi să dezvăluie alte aspecte ale fraudării concursului din 2007. Aceştia au afirmat că au acţionat la ordinele lui Coman şi ale generalului Petre Trandafir, fostul şef al ISU „Dobrogea". În urma declaraţiilor lor, cei doi şefi au fost şi ei arestaţi. Iar în aceste condiţii, nu pot să nu revin şi să mă întreb ce l-o fi posedat pe colonelul Coman să se ducă la DNA. În opinia mea, oricum pare foarte ciudat faptul că plângerea a fost făcută la câteva luni de la momentul la care se presupunea că au fost comise faptele. Sau, poate, imediat după ce a fost „ameninţat", colonelul Coman a „uitat" acest lucru, la fel cum a „uitat" că lucrează în aceeaşi instituţie cu fiica lui, la distanţă de doar câteva birouri. Nu-i exclus ca prim-adjunctul inspectorului şef al ISU să sufere de o maladie rară, care să-l facă să „uite" anumite aspecte deosebit de importante, dar incomode. În acest context, nu pot să nu mă întreb despre ce alte lucruri îşi va mai aminti colonelul nostru, aflat în arest de mai bine de trei săptămâni. Nu de alta, dar văd că, de când se află în „custodia" poliţiştilor, Coman şi-a amintit chiar şi de persoanele care au exercitat presiuni asupra lui. Trebuie să recunosc că, dacă vreodată colonelul Coman se va decide să-şi scrie şi să-şi publice „Memoriile", le voi citi cu mare interes.