Metehne comuniste

Dupa aproape 18 ani de la Revolutia din 1989, se poate constata cu usurinta ca "Epoca de aur" si-a lasat amprente adanci pe ai nostri concetateni.

Nu putini sunt aceia care, si la ora actuala, sunt marcati de "obiceiuri" si mentalitati comuniste, dovedind clar ca nu au sanse sa se adapteze criteriilor si cerintelor democratiei ori sa inteleaga cum decurg lucrurile in capitalism. Fara a dori sa jignesc reprezentantii varstei a treia, am remarcat ca cei mai inversunati continuatori ai gandirii in stil comunist sunt pensionarii. O prima dovada in acest sens mi-a fost data recent. Cu toate ca programul unei societati TV prin cablu incepea la ora 9.00, multi pensionari pazeau intrarea inca de la 8.00. Evident, mare le-a fost supararea cand alte persoane venite cu zece - cincisprezece minute inainte de deschiderea unitatii respective au ajuns la casierie in fata lor. Replici de genul "noi suntem batrani si nu putem sta in picioare", "nu avem timp de pierdut" sau "esti tanara, te grabesti la intalnire si te bagi in fata, iar noi, batrani, am venit inainte si ne dai deoparte" au rasunat din diverse parti. Ciudata reactie, avand in vedere ca nimeni nu i-a obligat sa stea aproape o ora in picioare, pe scari, doar ca sa pazeasca usa. Probabil, "traditia comunista" de-o viata si-a spus cuvantul. Obisnuinta de a se scula cu noaptea in cap pentru a putea cumpara un litru de lapte si doua borcanele cu iaurt se manifesta si acum... dar pentru alte scopuri. Mai mult chiar, am constatat ca multi pensionari au mentalitatea ca toti cei aflati in functii de decizie sunt datori sa le acorde fel de fel de facilitati. Motivul darniciei obligatorii: au muncit o viata, au cladit o tara, deci... merita. Nimeni nu le contesta activitatea si aportul adus, intr-un fel sau altul, la dezvoltarea tarii. Dar, pentru a beneficia de una si de alta e nevoie de rezultate reale in economie. Din pacate, asta convine de minune unor politicieni abili, care profita de situatie pentru a-si indeplini "idealurile". Se stie ca pensionarii sunt cei mai disciplinati alegatori. Daca un politician le da pensionarilor catusi de putin, batranii raman vesnic recunoscatori si se vor prezenta la urne, decisi sa-l voteze pe cel ce le-a "usurat batranetea". Un exemplu in acest sens este edilul Constantei, Radu Mazare, care actioneaza intocmai pe criteriul enuntat anterior. Si pentru ca au prins spilul, batraneii tomitani profita de fiecare intalnire cu primarul, il aplauda, il pupa si-i multumesc pentru grija manifestata fata de ei. Dar, de fiecare data, ei nu omit sa-i mai ceara cate ceva. Asa s-a intamplat si la inaugurarea clubului de vara pentru pensionari. Iar Mazare le-a promis ca va incerca sa le rezolve doleantele. Ca doar nu-l doare gura si nici n-o face pe banii lui. Bugetul local sa traiasca! Adica taxele si impozitele platite de noi toti, inclusiv de pensionari. Asa vor avea batranii cluburi de iarna in locatii inchiriate, pe care municipalitatea a si inceput sa le renoveze, asa vor avea, din ianuarie 2008, gratuitate pe mijloacele de transport in comun si cei cu pensii pana in 400 lei etc. Facilitatile s-ar putea diversifica, avand in vedere ca 2008 este an electoral, iar primarul Radu Mazare e decis sa-si prelungeasca mandatul cu alti patru ani. Asa vor aparea normative prin care anumite categorii sociale defavorizate, dar si obisnuite ca altii sa le faca sau sa le dea, vor avea diverse beneficii. Trocul va functiona mereu, atata timp cat nu vom intelege ca statul nu-i dator sa dea, ci sa asigure oportunitati prin care, fiecare dintre noi, sa-si poata asigura un venit, un trai decent. Si uite asa, folosindu-se de reminiscentele comuniste ale unor electori, politicienii isi asigura posturi importante in administratia publica locala sau in Parlament.

Scris de: {autor}Mihaela CIORBARU{/autor}