Mimetismul politic al lui Antonescu cere functia de premier

Crin Antonescu s-a dat dus din preajma fotoliului de la Controceni, după primul tur al alegerilor prezidenţiale, nu prin voinţa sa, ci a electoratului, dar nu se dă dus prea uşor de la ciolan.

L-am auzit pe domnul Antonescu exprimându-şi dispreţul atât faţă de Mircea Geoană, cât şi de Traian Băsescu. Mai întâi faţă de Geoană, apoi de Băsescu, apoi din nou faţă de Geoană, şi apoi iarăşi de Băsescu. Nu ştiu unde încape atâta dispreţ, şi mai ales de unde izvorăşte el. Să vină oare dintr-o părere prea bună despre sine? Se prea poate. Datorită sau din cauza acestei păreri, depinde din ce unghi priveşti lucrurile, Crin Antonescu visează, mai nou, la funcţia de premier. Şi-a dorit-o mai mult, şi a arătat acest lucru, mai ales după ce s-a aflat că Tăriceanu ar fi fost sunat de Băsescu. „Adică ce, eu nu pot?", s-o fi încordat Crin când a auzit că Băsescu l-ar vrea ca premier, din nou, pe Tăriceanu. Nu ştim ce competenţe are domnul Antonescu pentru funcţia de şef al Guvernului, pentru că, în afară de oratoria acidă, dispreţuitoare, nu am văzut mai nimic. Nici chiar în acea confruntare în formaţie de trio prezidenţial, când lumina de „neon" a reflectoarelor a scos la iveală defectele şi abilităţile fiecăruia dintre cei trei candidaţi. Domnul Antonescu ne-a „vândut" nişte vorbuliţe frumos împachetate, făcând să jubileze, rând pe rând susţinătorii adversarilor săi, atunci când îl ataca ba pe Băsescu, ba pe Geoană. A zis, într-un context, că i-l preferă pe Băsescu lui Geoană, iar puţin după 12.00 noaptea, la data primului tur, vraja s-a risipit, şi l-a preferat pe Geoană lui Băsescu. Ce să mai înţelegem din prestaţiile publice ale domnului Crin Antonescu? Să mai avem încredere că îl condamnă pe Băsescu sau pe Geoană? Să mai luăm în serios atacurile lansate la adresa celor doi, când îi acuză ba de una, ba de alta? Să ne mai încredem în optica sa, deşi vedem că este una schimbătoare de la o zi la alta?! Antonescu pare un cameleon, dacă este să însumăm situaţiile în care l-am văzut apărând în ultima perioadă. Mimetismul său politic, de strategie pseudo-liberală, nu înseamnă că se poate potrivi însă, şi peisajului de la Guvern. Rămâne să vedem dacă Antonescu poate fi asimilat în coloritul panoramei de la Palatul Victoria, oricare ar fi acesta. Oricum, pare că Antonescu este croit să facă propria politică şi nu pe cea a partidului pe care îl reprezintă. Dacă ar fi vrut să demonstreze contrariul, ar fi făcut pasul înapoi de la comanda PNL imediat după eşecul din primul tur al prezidenţialelor şi nu şi-ar fi lăsat gâdilat orgoliul, de felicitările rostite cu jumătate de gură, pentru că s-a situat cu două-trei procente peste media partidului. Dar asta s-ar fi întâmplat doar dacă Antonescu ar fi fost într-adevăr ceea ce pretindea - modelul politicianului modern, un ideal greu de atins se pare, şi care s-a risipit şi în ochii românilor imediat după primul tur.