Modul original al judecătorilor de a înfăptui justiţia la Constanţa

Cu o misiune grea şi extrem de delicată, de a împărţi dreptatea în beneficiul adevărului, misiune ce se dovedeşte adesea a fi mult mai dificilă decât este percepută din afară, judecătorii constănţeni uită uneori că, fără justiţiabili şi cauzele supuse judecăţii, mai mult ca sigur n-ar avea de unde mânca o pâine. Nu o dată, aceştia mi-au atras atenţia prin modul lor mai degrabă excentric de a aborda ideea de justiţie şi însuşi sistemul juridic. Fie că îşi mai petrec timpul „împletind" bărcuţe de hârtie, fie că mai moţăie sau chiar aţipesc de-a binelea în timp ce oamenii îşi varsă amarul în faţa instanţei, o parte dintre judecătorii constănţeni au indiscutabil un mod cu totul original de a-şi face simţită prezenţa în sala în care ar trebui să se înfăptuiască justiţia.

Cel mai recent exemplu în sensul acesta a fost dat de un preşedinte de complet de la Judecătoria Constanţa, care a ales să-şi facă remarcată prezenţa prin... absenţă. Ca orice instituţie de stat, şi Judecătoria Constanţa funcţionează după anumite reguli. Iar una dintre ele, invocată mai ales pentru a le da cu tifla justiţiabililor, este că „la această instanţă şedinţele de judecată încep de la ora 8.30" (nr. în cazul şedinţelor de dimineaţă, cele de după-amiază fiind programate pentru ora 11.30). Totuşi, se pare că unii dintre judecătorii mai tineri uită că şedinţele nu pot începe fără ei. Şi că degeaba vin justiţiabilii de la ora 8.30, dacă preşedintele completului nu-şi face apariţia până la ora 10.00. În absenţa judecătorului, fireşte că şedinţele nu pot începe. Adesea, martorii în diverse cauze se învoiesc de la serviciu pentru a putea fi prezenţi în instanţă, să dea declaraţii. Nu de alta, dar dacă nu vin, sunt amendaţi. Iar în acest context, oamenii vin de dimineaţă la Judecătorie, aşteptând să fie audiaţi şi apoi să poată pleca la muncă. Obişnuiţi cu atributele de supraoameni ale judecătorilor (în speţă, faptul că mai întârzie), oamenii nu se supără dacă şedinţa nu începe fix la 8.30. Triste sunt însă cazurile în care trebuie să aştepte mai bine de o oră şi jumătate pentru ca şedinţa de judecată să poată începe. Ce contează că grefierul, procurorii şi avocaţii sunt demult în sala de judecată? Ce contează că arestaţii au fost aduşi de la prima oră de la Penitenciarul Poarta Albă (în contextul în care cauzele cu inculpaţi arestaţi ar trebui să se judece cu prioritate, potrivit legii)? Ce contează că oameni din diferite părţi ale judeţului s-au trezit cu noaptea-n cap să poată fi prezenţi la 8.30 în instanţă? Ce contează toate acestea dacă judecătorul cu pricina s-a trezit târziu şi nu a avut timp să-şi bea cafeaua acasă? Ce relevanţă să aibă toate aceste aspecte, în contextul în care judecătorul este trimisul lui Dumnezeu? Ce importanţă să aibă timpul pierdut de zecile de oameni care aşteaptă începerea proceselor ca pe a doua venire a lui Iisus? Nu, judecătorul este într-aşa măsură un supraom încât nici măcar nu-şi cere scuze că a întârziat. O oră şi jumătate!