Momentul tristului adevar

Trebuie sa recunoastem deschis ca ne-am fi asteptat la un scor electoral ceva mai bun pentru organizatia judeteana a Partidului Unitatii Natiunii Romane Constanta. Asta-i situatia. Una-i dorinta, alta-i putinta! Daca privim, insa, rezultatele la nivelul tarii, trebuie sa recunoastem ca PUNR se afla la pragul de alarma, in situatia clara ca nu va accede singur, la alegerile din noiembrie, in Parlament. Asadar, liderii PUNR Constanta, si nu numai, se afla intr-un moment al adevarului amar. "Entuziasmul de polivalenta", din anul 1990 (si urmatorii), a trecut de mult! S-a stins o data cu romantismul peunerist real, cand a dat dihonia intre unii membri de frunte ai PUNR de la filiala din Cluj-Napoca. Lovit din interior si din exterior, PUNR a inceput sa se clatine, declinul lui culminand cu diversiunea (incurajata pe atunci chiar de lideri ai partidelor de guvernamant si din opozitie!) formarii Aliantei Nationale, prin fuziunea intre PUNR si PNR, sub bagheta "maestrului" Virgil Magureanu, fost sef al Serviciilor Secrete din Romania, si a cartitei Marian Munteanu, liderul "Golaniadei" din Piata Universitatii, cu rol de a da lovitura de gratie partidului de suflet al romanilor ardeleni. Revigorarea partidului nascut din suferinta, fiu al Vetrei Romanesti, ai carei membri, la 20 martie 1990, au pus pumnul, impreuna, in pieptul furtunii starnite de anumiti lideri extremisti, sovini, revizionisti si xenofobi din UDMR, transformandu-se in acea "stanca ce a oprit valul iredentist", a revenit tot muresenilor, decisi sa ridice PUNR din propria cenusa, precum pasarea Phoenix. Acele vremuri au trecut de mult. In aceasta perioada cand, dupa unii lideri, totul poate fi cumparat si vandut, inclusiv constiintele, cand banul a ajuns imparat, furtunile existentiale au atins, mai ales, zone din partidele politice mici. Se fac mereu calcule, dupa recentele alegeri locale, apar scenarii, se pun la cale diversiuni pentru inghitirea "celor mici", care pun in cumpana chiar existenta si identitatea acestora. Azi suntem confruntati cu o "solutie de avarie", in fata careia tribulatiile devin periculoase. Romanul spune ca tot patitul este intelept. Ca din patanii se invata! Coborarea cu picioarele pe pamant, macar in ceasul al 12-lea, este impusa azi de realismul si pragmatismul politic necesare in astfel de momente, exprimate prin rezultatele alegerilor locale. Boala lunga este moarte sigura! Asa ca solutiile urgente se impun. Politica este arta posibilului si a compromisului de o anumita factura. Toti stim ca ramanerea, inca patru ani, in afara Parlamentului, cand scopul fiecarui partid este accederea acolo, cand ai oameni de mare valoare, cinstiti, curati, necompromisi, fara necesara sustinere financiara, fara glasul din Sfatul Tarii, PUNR ar disparea intr-un an-doi. Se spune ca in politica nu exista sentimente, numai interese, ca nu are nici o importanta ce culoare are pisica, rostul ei este sa prinda soareci. Convinsi ca politica trebuie sa fie, totusi, morala, departe de a agrea spusele despre scopul care scuza mijloacele, convinsi ca doar in matematica 2,5+2,5 inseamna 5, nu si in politica, peuneristii se afla intr-un moment greu, intr-o perioada trista, incarcata de marea responsabilitate a unei decizii dificile care apasa pe umerii acestora. Repetarea greselilor din trecut, chiar "moartea demna", sugerata de unii, ar fi catastrofale, asezandu-ne in situatia sa constatam ca operatia a reusit, iar pacientul si-a dat duhul! In situatie dificila aflandu-se, cred ca liderii acestui partid nu au urmarit sa isi vanda scump pielea, cu maximum de profit (desi am inteles ca li s-au promis bani frumosi!), nici sa opteze pentru solutia preferabila de a cadea de pe un cal de rasa decat de pe o martoaga. Au cumpanit bine toate posibilitatile, au fost facute tatonari, decisi sa masoare de sapte ori si sa taie o singura data. Din pacate, daca nu se grabesc sa gaseasca o solutie, s-ar putea sa se afle in situatia delicata de a ramane pe un peron, fluturand batista in urma unui tren pe care l-au pierdut, care refuza sa ii ia. Unii lideri de partide nu ii vor mai dori in barca lor, altii vor pune conditii de acceptare de-a dreptul imposibile. PNL si PD, partide de opozitie slaba, aproape neinsemnata, au deja o alianta. PRM, apropiat candva PUNR, care, in campanie, mai ales in turul al doilea, a lovit nemilos in PUNR, a declarat ca nu doreste, nici in gluma macar, o alianta in care distanta ar fi ca intre... David si Goliat. PUR-ul are si el socotelile lui. Asa ca unde ar fi dorit sa ajunga, cu anumite conditii, nu s-a putut. In astfel de situatii, stiut este ca trebuie sa vrea si... Grivei! Asa se face ca au optat, alegand, sa zicem "intre doua rele", pentru raul cel mai mic. Asadar, divortul este valabil si in politica. Deocamdata, este vorba de varianta nr. 1, respectiv alianta doar cu PSD. Daca dupa negocieri si, mai ales, dupa Consiliul National, din luna august, in garnitura in care se vor afla unii nu se vor regasi, atunci acestia vor putea cobori la prima statie. Fara nici o suparare!