Ne vedem la toamnă domnule Ponta...

„În timp ce noi muncim şi încercăm să rezolvăm problemele ţării ..". Aşa şi-a început Ponta discursul de la începutul şedinţei de Guvern de ieri.

Care ţară, nene? Munciţi să rezolvaţi problemele cărei ţări, aflăm pe această cale că USL şi gaşca sunt o ţară acum?!? Din păcate pentru noi, trăim în România în care preţurile o iau vertiginos în sus, leul se depreciază, instituţiile statului funcţionează paralel cu nevoile cetăţenilor, reprezentanţii din parlament ne sfidează, educaţia şi sănătatea sunt la pământ.....cu alte cuvinte trăim într-o ţară fără viitor. Dar aceste aspect cu siguranţă nu sunt importante pentru domnul Ponta. Atitudinea domnului Ponta şi vocabularul folosit, nu o dată, se dovedeşte total nepotrivit pentru demnitatea de prim ministru. Departe de a fi o susţinătoare a PSD, m-am înseninat observând că generaţia Iliescu a rămas în urmă. Mă întreb acum la ce bun? La ce ne foloseşte diferenţa de vârstă, de vreme ce circumvoluţiunile creierului n-au nicio legătură cu vârsta biologică? Este poate chiar mai rău, fiindcă s-a dovedit că vârsta nu este suficientă pentru a schimba năravul.

Până nu va fi găsit omul potrivit la locul potrivit, cu educaţie, şapte ani de acasă şi realizări profesionale, nimic nu se va schimba în bine. Pentru orice om normal la cap, speranţa a fost reprezentată la un moment dat de MRU, o personalitate remarcabilă care însă a pierdut din încredere atunci când n-a ştiut să iasă cu nasul dintre cărţi. Până la adevărata renaştere a dreptei, probabil că vom rămâne aceeaşi masă de cobai pe care îşi vor experimenta neştiinţa, incompetenţa şi comportamentul incorect politic de pe poziţii de forţă ce le depăşesc maturitatea, din toate punctele de vedere. Grav este faptul că din păcate, „clonele" lui Ponta sunt peste tot, în toate mediile şi partidele politice.

Se spune că totul începe de la un pahar băut în plus. Sau depinde... pot fi şi mai multe pahare. Dar întotdeauna conţinutul acelor pahare îşi spune cuvântul, şi respectivul care le bea îşi pierde controlul. Şi alcoolul începe să vorbească pentru el. Unii nu consumă alcool dar mănâncă rahat. Povestea este similară.

Ce ne este dat să vedem zilele aceasta, demonstrează că haiducii „înving" la doar o cusătură de iţari ca să mă exprim plastic şi dovedesc că „rumeguşul din creier", trivialitatea, mirosul de stână şi nişte giugiuleli în cimitir pe cavoul USL, sunt ingredientele de care românul are nevoie pentru voie bună.