Nu gandesc in metri cubi

Parafrazandu-l pe profesorul sau, un amic m-a-ntrebat, recent, daca stiu care-i asemanarea dintre istorie si sutien. "Fiecare ascunde si deformeaza realitatea", era raspunsul corect, stropit, apoi, cu pilde solemne de sarguinciosul student, care dorea sa ma convinga, desi nu era necesar, ca istoria e la fel de subiectiva ca si mass-media. Sigur, am putea urmari mult si bine parada colectiei "vara nu-i ca iarna", descoperind raporturi uluitoare intre articole de lenjerie intima si diferite chestiuni de interes public. De pilda intre chilotii Danielei Gyorfi si coruptia demnitarilor nostri: niste chestiuni virtuale, despre care vorbeste tot targul desi n-a aparut nici o proba c-ar exista cu adevarat. Aici chiar ca presa si istoria merg mana in mana: isi bat capul cu ceva care nu exista... Doua stiinte bizare care urmaresc, cu nostima seriozitate, cresterea si descresterea nimicului. Intre colbul de cronici si domesticul praf de gazeta pulseaza, stingher, acea bobita de adevar care ne apartine. Oricate perechi de lupe am roti catre dansul, ne e foarte greu, daca nu imposibil, sa dibuim, in maruntaiele lui, o particula din bolovanul vietii noastre, pe care-l impinge la vale, minut cu minut, valul acela dement caruia, mai tarziu, ii spunem istorie. Acum doua luni bateam, impreuna cu doi camarazi de presa, strazile tumultuosului Chisinau: dincolo de acel instinct concurential care face savoarea si penibilul statutului de ziarist, eram animati de sentimentul comun ca suntem martorii unor momente istorice. Ceva mai tarziu, cand senzatiile s-au mai cernut, am gasit ragazul sa largim subiectul si ne-am intrebat de ce, la urma urmei, senzatia de contemporaneitate cu istoria ne scapa in viata de zi cu zi. Ne-am intrebat cata orbire, ce ticuri si cate iluzii pot incapea in obisnuinta "transcrierii" pe scurt a unor fapte si evenimente a caror epoca e, de fapt, clipa, conditionati fiind de o mentalitate grosiera care cere "evenimentului" o "vizibilitate" anume ca sa fie transcris. Reactionam ca niste rotite disciplinate intr-un mecanism ale carui temeiuri sunt tot mai abstracte, altfel suntem foarte patrunsi de importanta unei profesii care, in fapt, e o institutie a superficialului, ca orice alta industrie fundamentata pe un sistem de "gandire in metri cubi". In caznele noastre de a patrunde dincolo de itele incalcite ale "primaverii din Chisinau" am avut, mai puternic decat oricand, sentimentul ca adevarata istorie curge nestingherita in preajma noastra, prin subterane inaccesibile, tot astfel cum, in viata de zi cu zi, zgomotul suprafetelor marunte si dese camufleaza marile placi tectonice, carora le putem, cel mult, aproxima existenta in momentele de seism. "Mie, la scoala, mi-au spus alta istorie, nu stiam nici macar ca moldoveni sunt si aia de peste Prut!", ne-a spus un basarabean mai varstnic: "abia in `91, cand am vazut niste filme de-ale lui Nicolaescu, am aflat de daci si de romani, de romani, de Mihai Viteazu. Dar cati sunt ca mine, s-o ia de la capat cu toata istoria? Moldoveni s-au nascut, pe limba moldoveneasca vor sa moara!" Prin Chisinau, zeci de ziare scriu fel de fel de istorii. Din cauza ca unele scriu in romana iar altele in moldoveneasca, stirile se bat cap in cap. Oamenii se uita, clatina din cap si-apoi isi iau gandul: "ia sa vad, mai bine, cat o fi kilu` de cartofi azi?" Poate ca tocmai asa incepi sa gandesti in metri cubi.