Nume de cod, Celetinca

Cu mult inainte ca soarele cu dinti al revolutiei din decembrie sa gaureasca stratul de ozon de pe steagul patriei, lasandu-ne fara mandrete de stema comunista, circula un zvon diabolic, cu parfum de informatie clasificata: cica Sarsaila ar fi organizat, pe unul din stadioanele iadului, un fel de festival artistic, anuntandu-i pe protagonisti ca premiul cel mare e o permisie de cateva decenii, adica scutire de la cazanul cu smoala si un voiaj de placere pe Pamant. Placerea consta in faptul ca Sarsaila se angaja, personal, sa-i asigure laureatului tot confortul, punandu-i la dispozitie un popor, o patrie si alte lucruri minunate cu care acesta sa faca ce vrea muschiul lui. Conditia era ca piesa interpretata sa fie incitanta si originala - adica sa nu fie inscrisa in nici un registru dracesc. Nicolae Ceausescu, ce ispasea o pedeapsa eterna prin suspendare cu capul in jos si infundare intr-o hazna, fu atins de o chemare artistica abisala, asa ca urca pe scena si anunta, peltic, ca urmeaza sa interpreteze cantecul stramosesc Celetinca. Juriul, care era la curent cu toate hiturile, trecute sau viitoare, din moment ce detinea pachetul majoritar de actiuni in industria muzicala a pamantenilor, incepu sa murmure, interesat: era primul slagar de care nu auzisera. Iar cand Pingelica incepu sa ingaime primele versuri, "trei culori cunosc pe lume / ce le tin ca sfant odor", interesul se transforma in panica. In ciuda faptului ca artistul era total afon si, pe deasupra, cand interpreta, dadea din mana, improscandu-i cu particule de culoare maro, cantecul asta suna a ceva care ar fi ispitit foarte mult concurenta sa-l transforme in hit publicitar: zari albastre, lanuri de grau si munti burdusiti cu aur, basca o serie de matrapazlacuri dracesti care puteau fi deconspirate cu ocazia asta. Nasol! Asa ca, dupa o deliberare scurta, nea Nicu fu scos din rahat si uns cu toate alifiile de diplomat diabolic inainte de a fi trimis pe Pamant. Unde, fireste, i s-a dat o patrie si-un popor, sa faca ce vrea cu ele, asa cum era intelegerea. Hehehe, dar dracul are mai multe cozi, ca doar nu-i pisica: pe partea cealalta a Pamantului, in Africa Ecuatoriala, erau trei state de care nu se mai folosise de mult: Kanem, Wadai si Bagirmi. O misiune diabolica franceza inhatase, prin secolul 19, toate aceste teritorii care, intre 1910 si 1958, au stat in conserva Africii Ecuatoriale Franceze. La momentul oportun, conserva fu desfacuta si din ea iesi, piuindu-si autonomia, o tarisoara cu numele de Ciad. Ceva mai tarziu, isi proclama independenta de stat si, la indicatiile cabalistice ale lui Sarsaila, isi vopsi steagul national in culorile rosu, galben si albastru. Ca planul sa fie bucatita rupta din iad, intunecatul Tombalbaye a fost uns presedintele partidului unic al proaspat vopsitului stat Ciad. Aparent, cele doua tari n-aveau nimic de-mpartit, in afara unor scenarii bine clasificate: ambii presedinti, dupa ce si-au facut treaba, au fost chemati inapoi, in sanul lui Sarsaila. Pe rand, ca sa nu bata la ochi: Tombalbaye in 1975, printr-o lovitura de stat organizata de armata, iar Ceausescu in 1989, printr-o competitie sportiva la care armata a asistat ca arbitru, acordand doua cartonase rosii. Gurile rele spun ca eliminarea de pe teren a inaintasilor romani ar fi fost tot lovitura de stat. Cert e, pentru toata lumea, ca dracul si-a varat coada in ambele cazuri: dupa ce, vreme de multi ani, dosarul Celetinca a stat ascuns in nori de pucioasa specifica, zilele trecute, autoritatile din Ciad s-au decis sa apuce drapelul de coarne. Partea romana e invitata sa-si schimbe culorile tricolorului pentru ca, dupa disparitia stemei noastre, lumea a inceput sa confunde cele doua state, cu steaguri identice; cea mai buna dovada e ca, recent, un lot important de palmieri a poposit, din greseala, pe malul Marii Negre. Investitorii nu mai stiu care e republica palmiera si care-i bananiera. Cum, de regula, ei isi descarca valizele cu parale dupa criterii cromatice, Ciadul ne-a facut o oferta extrem de generoasa: ne cedeaza toti palmierii, ei pastreaza bananele, distinctia urmand sa se faca prin culoarea din mijloc a steagului: la ei sa ramana galben, iar noi sa punem, eventual, verde. Cum si aici e coada lui Sarsaila, ii sfatuim pe ai nostri, in special pe ministrul Turismului, sa nu raspunda la provocari. Si asa, de cand cu Dracula Park, i-au iesit vorbe ca lucreaza cu cine nu trebuie.