Oportunitate si oportunisti

Cuvintele au sensuri si nuante care nu trebuie confundate, spre a nu crea neintelegeri si a nu da prilej la interpretari contradictorii, mai ales in functie de contextul in care sunt folosite. Una este, de pilda, a actiona la timpul oportun si cu totul altceva este sa fii oportunist. La sfarsitul saptamanii trecute, cand mi-a fost dat sa il vad pe primul om al judetului in cadrul unei emisiuni televizate de unul dintre posturile locale la o ora de maxima audienta, m-am tot intrebat daca aparitia sa a fost oportuna. Spun aceasta pentru simplul motiv ca suntem in plina campanie electorala si domnia sa, ca demnitar public si "reprezentant permanent al Guvernului in teritoriu", nu prea are acest drept. De fapt, are dreptul, dar nu are voie. Si pentru a reveni la subiectul ce mi-a venit in minte in momentul in care am inceput sa scriu acest editorial, ma gandesc la faptul ca a interveni la vreme intr-o imprejurare oarecare inseamna a fi eficient si salvator pentru situatia respectiva, adica in stare de a obtine rezultate maxime printr-o reactie prompta la un eveniment aflat in desfasurare, de care depinde reusita unei actiuni individuale sau colective. Exista oportunitati in afaceri, dupa cum o interventie a pompierilor daca nu se face la timpul potrivit isi reduce din eficacitate. Este cunoscuta zicala "Bate fierul cat e cald", altfel nu vei razbi sa atingi scopul propus sau sa duci la indeplinire angajamentele sau sarcinile asumate. Si in acest caz cred ca prefectul Gheorghe Martin a gandit ca trebuie sa bata fierul cat este cald si a pus-o de aceasta emisiune electorala de care va vorbeam la inceput. Dincolo de toate acestea, revenind la oportunitate, chemate sa solutioneze probleme multiple si adesea urgente, autoritatile politice si administrative trebuie sa manifeste oportunitate in interventia lor, altfel isi pierd din credibilitate si din... autoritate, intrand sub incidenta acuzatiei de iresponsabilitate. Legile elaborate de Parlament, hotararile luate de Guvern, masurile stabilite de administratia locala, deciziile formulate la nivelul unei firme se cuvin a fi oportune, deci sincrone si in consens cu evolutia faptelor la care fac referinta. Prin urmare, este de preferat sa avem parlamentari si oameni politici, in genere conducatori care sa dovedeasca oportunitate in interventiile lor, fara a fi oportunisti, adica profitori de pe urma actiunii desfasurate si pentru care au mandat de executare in numele functiei pe care o detin si in virtutea responsabilitatii cu care sunt investiti de societate. Nuanta negativa si reprobabila totodata se adevereste in comportamentul unor oameni, mai ales atunci cand sunt dispusi sa-si schimbe principiile si parerile de la un moment la altul, considerat mai favorabil in a-si satisface o seama de interese strict personale, nu o data meschine si lipsite de orice scrupule, conform zicalei "Isi schimba atitudinea dupa cum bate vantul". Traseismul politic, migratia de la un partid la altul, abandonarea unor principii si convingeri declarate si inlocuirea lor cu altele, adesea opuse, sunt argumente clare de oportunism cras si nerusinat. Una este libertatea de optiune, manifestata la timpul si la locul potrivit, deci in mod oportun si cu totul altceva este schimbarea de macaz si de culoare politica in functie de avantaje si de jocul de interese al momentului, ignorand misiunea nobila si substituind-o cu oportunismul de cea mai joasa speta. In acest context, nu pot sa nu imi amintesc acum perioada de la inceputul mandatului prefectului Martin cand se dezicea de orice actiune a liderilor partidului de guvernamant si scapa spunand simplu "eu sunt un simplu membru de partid al organizatiei de Cartier 127 Tomis Nord si nu am nici o sarcina majora". Apoi, ca printr-o minune, a primit o functie de vicepresedinte in cadrul aceluiasi partid de guvernamant, ca sa nu mai vorbesc despre spectaculoasa ascensiune a baietelului sau, Edy, cel care se ocupa de curatenia orasului. Ma intreb cand a fost corect prefectul Martin. Atunci cand spunea ca nu are nici o treaba cu liderii de pe strada Mircea cel Batran sau acum cand, dupa ce l-a postat pe fiul sau pe o pozitie confortabila pe listele care i-ar putea garanta un loc in viitoarea Camera a Deputatilor, s-a spalat pe maini si vorbeste deja mult mai relaxat despre inevitabila sa retragere de la Prefectura? Indiferent de cum este in realitate Martin, oameni buni, sa stiti ca iubesc tradarea (oportunitatea), dar ii urasc pe tradatori (oportunisti), cum ar spune Caragiale. Ce mai comedie, domnule!