Ordinea precisa a intamplarii

Pentru prima oara in ultimii ani am reusit sa beneficiez de sapte zile de concediu, timp pe care l-am petrecut undeva intr-un hotel destul de luxos in statiunea Sinaia. Cu toate ca plecasem cu gandul sa ma detasez de toate accesoriile pe care ni le-a oferit aceasta lume moderna, acest lucru nu mi-a reusit mai deloc. Si aici ma gandesc la Internet, TV si telefonia mobila. Asa ca in timpul liber pe care il aveam la dispozitie, in special seara, alegeam de cele mai multe ori sa merg in restaurant, acolo unde doi tineri si o formatie muzicala incercau din toti rarunchii sa convinga auditoriul de calitatile lor vocale si artistice. Fara sa vreau, mi-am amintit de artisti precum Ileana Sipoteanu, Gabriel Dorobantu si Vasile Seicaru. Poate si pentru faptul ca cei doi tinerei incercau sa-i imite intr-un mod de-a dreptul hilar. Ca o coincidenta, intr-una din seri celularul meu a sunat si, cu o oarecare retinere, am raspuns. La celalalt capat era chiar Ileana Sipoteanu, care m-a intrebat daca imi amintesc cine a semnat versurile celor mai multe dintre melodiile pe care ea le-a cantat de-a lungul timpului. Si atunci ea m-a ajutat spunandu-mi ca o are langa ea pe cea care a contribuit nemijlocit si neconditionat la lansarea sa pe piata muzicala autohtona. Era vorba de romanca Mala Barbulescu, care, desi plecata departe de tara de peste 14 ani, a ramas alaturi de noi. Ileana a facut imediat legatura intre mine si Mala. Aceasta din urma mi-a promis printre randuri ca va mai scrie pentru artistii romani astfel incat melomanii care nu agreeaza manelele sau alte genuri muzicale mai greu digerabile sa isi aminteasca de vremurile bune. Inainte de a merge mai departe pe firul discutiei, Mala, plina de amabilitate si naturalete, mi-a spus ca, in ciuda aparentelor, ea este inca romanca. Chiar si fiica ei, Cristiana Eso, care astazi isi va lansa in Constanta cea de-a doua sa carte, este romanca, desi una atipica. De fapt, in momentul in care am reusit sa ma intalnesc cu Mala si cu fiica sa Cristiana am realizat ca, in realitate, amandoua sunt atipice. Nici una dintre ele nu poarta numele de botez sau cel al familiei din care provine. Si ambele sunt independente, desi nu pot trai separat. Am avut ocazia sa stau, pret de aproximativ 45 de minute, la o cafea cu Cristiana si cu Mala si am realizat inca o data ca nimic nu este intamplator. Poate si de aceea aceasta a doua carte bilingva a Cristianei, care va fi lansata in aceasta seara in incinta Bibliotecii Judetene, se numeste "Ordinea precisa a intamplarii". Cu o naturalete iesita din comun, Cristiana a vorbit despre trecutul ei si al mamei sale, fara a avea complexe. In momentul in care am vrut sa ii adresez o intrebare mai delicata, a anticipat oarecum si m-a avertizat spunandu-mi ca "desi nu stiu sa vorbesc despre mine, pot foarte simplu sa nu iti raspund la unele dintre intrebari, asa cum a facut-o si presedintele francez Jacques Chirac". Si atunci, evident, am intrebat-o de ce o mama alba si un copil oarecum mulatru... Cristiana a raspuns imediat ca ea este rezultatul unei povesti intre mama sa si un cetatean strain de care nu isi aduce aminte prea bine si prea multe, dar despre care stie ca este tatal sau si de aici si numele Eso. Printre picaturi, imi aruncam ochii si catre Mala, al carei nume de botez este in realitate Maria Elena, dar pentru ca atunci cand era mica nu putea sa-l pronunte, ea a optat pentru numele care a lansat-o si care spune destule inca in muzica usoara romaneasca, Mala. In special pentru Constanta, pentru Festivalul "Mamaia Copiilor", precum si pentru alte manifestari de acest gen. Nu trebuie decat ca cineva sa-i ceara ajutorul. Chiar daca "intamplator" Mala Barbulescu colaboreaza inca intr-un mod fericit cu Ileana Sipoteanu si cu celebrul compozitor Dumitru Lupu, mai nimeni din Romania nu i-a cerut ajutorul. Mai este inca timp.