Partidele se cearta, biserica prospera

La începutul săptămânii, Departamentul de Stat privind libertatea religioasă a dat publicităţii un raport. Concluzia... elocventă: reprezentanţii niciunui partid politic n-ar îndrăzni să supere vreo faţă bisericească.

În anul electoral 2008, partidele şi politicienii au dovedit frică de Dumnezeu şi au aprobat o mulţime de legi favorabile Bisericii Ortodoxe Române (BOR). Dacă au existat situaţii când „inspiraţia" unora ar fi putut deranja şi ar fi adus nemulţumiri în BOR, acele normative fie au fost amânate, fie pitite în vreun sertar. Desigur, de iniţiativele „rele" nu trebuia să afle vreun ziarist şi să le facă publice, mai-marii bisericii riscând să se supere tare şi atunci aleluia sprijin în campaniile electorale.

Raportul respectiv menţionează că biserica a primit, doar în martie şi mai 2008, circa 500 de milioane de lei pentru construirea şi repararea lăcaşurilor de cult.

La asta nu trebuie să uităm să adăugăm propunerea legislativă a parlamentarilor liberali, prin care mănăstirilor urmează să li se restituie pădurile de care beneficiau în perioada interbelică. Nici social-democraţii nu puteau sta cu mâinile în sân. Influenţa feţelor bisericeşti este mare în rândul enoriaşilor şi fiecare vot contează când unicul scop al existenţei tale, ca politician, este să deţii puterea, să fii cel care indică şi decide. Şi cum pesediştii se ghidează în activitatea lor pe principiul „iubeşte-ţi aproapele şi ai grijă de el" , au acţionat în consecinţă. Parlamentarii PSD au venit anul trecut cu propunerea de creştere a salariilor clericilor, iar membri ai clerului să nu mai fie luaţi la puricat pentru ca nu cumva să iasă la iveală vreo colaborare a lor cu fosta Securitate. De fiecare dată, nici pedeliştii n-au încercat să se pună travers bunăstării bisericii.

Răsplata feţelor bisericeşti n-a întârziat să apară, lideri BOR făcându-şi apariţia în public alături de diverşi politicieni. Că de, în pofida nenumăratelor fărădelegi pe care le fac unii preoţi şi superiori ai acestora, biserica se bucură, încă, de multă încredere din partea românilor, mai ales a celor mulţi şi săraci.

Deşi poţi număra pe degete gesturi cu adevărat creştineşti din partea preoţimii, politicienii nu îndrăznesc să crâcnească. Nu comentează, nu iau atitudine. În schimb, le acordă tot felul de beneficii în condiţiile în care enoriaşii, cât de săraci ar fi, de fiecare când trec pragul unei bisericii lasă câţiva bani în cutia milei. Bani pe care nimeni nu-i numără şi mare parte din ei nu figurează în niciun registru.

Dar a deţine puterea e mai presus de orice, iar politicienii noştri nu-şi vor permite vreodată să supere vreo faţă bisericească. Bătăliile politice vor continua, dar protagoniştii acestora vor fi veşnic receptivi la dorinţele bisericii, eterna câştigătoare şi într-o continuă prosperitate.