Pauza de Gigi

Cu ce am gresit oare? De ce trebuie sa suport, zi de zi, aceleasi "circareli" ale celui dintai oier al tarii? Mi-am propus sa nu ma mai uit la televizor si sa nu mai deschid ziarele, nici macar cele in format electronic.

Am considerat ca asa voi scapa de el. M-am inselat amarnic, pentru ca nu numai ziarele si televiziunile il pomenesc, ci si oamenii simpli, ca si mine. Nu pot sa ma urc in autobuz, taxi, sa merg la un magazin sau sa ma intalnesc cu prietenii, fara sa nu aud ceva legat de acest nebun cu acte in regula, care a reusit sa ne orbeasca. Ma rog din tot sufletul sa vina un copil, ca in povestea aceea cu regele dezbracat, si sa spuna lucrurilor pe nume. "Gigi, esti nebun!". Vreau sa aud asta de la cineva pur, care sa nu poata fi acuzat de nimic si care sa ne faca pe toti sa ne trezim ca dupa un vis urat, mirandu-ne ca am putut fi intr-o asemenea transa. Si cine ar putea fi mai pur decat un copil? Cred ca nici Gigi insusi nu ar putea sa se supere pe el si poate, cu ultima farama de ratiune, s-ar duce si ar cauta un doctor bun. Chiar nu mai avem niciun pic de personalitate? Am ajuns sa luam ca model un om care se contrazice de la o secunda la alta? Am uitat, oare, ca drumul in viata si-l croieste fiecare prin propriile forte si ca orice influenta negativa ne poate trimite in jos? Cu ce ne ajuta daca ne maimutarim aproape zilnic, pretinzand ca "il luam la misto" pe Gigi, cand, de fapt, nu facem decat sa il imitam? Ne amuza asta atat de mult? Cred ca el este mult mai amuzat decat noi, in particular. "Uite cum o natiune intreaga, de la cel mai simplu om, pana la cel mai erudit, ma baga in seama zilnic. Inseamna ca sunt valoros, ce mai", isi spune probabil ciobanul care, in orice societate sanatoasa, ar fi ignorat instantaneu. Asa ca nu pot sa nu ma intreb cateodata: "cine este mai bolnav, noi, ca societate, sau Gigi?". Pentru ca el, in definitiv, se desfasoara liber si nestingherit, ceea ce este un drept garantat prin constitutie. Insa si noi suntem liberi sa nu il mai bagam in seama, dar se pare ca nu prea ne folosim de acest drept. In schimb, cand vrea, patronul Stelei ne ignora, impunand de urgenta "silenzio stampa", atat echipei, cat si lui insusi. Sunt momentele in care este plictisit de noi, in care l-am suparat atat de tare cu intrebarile noastre incomode, incat isi ia o pauza. Un om isi permite sa faca asta cu o natiune intreaga, o natiune nu poate ignora un singur om. Si de ce am face-o? Nu suntem noi obisnuiti cu un singur om care sa conduca? Nu am fost indoctrinati timp de 50 de ani in acest spirit? In virtutea inertiei, in constiinta noastra inca exista nevoia ca cineva sa ne conduca "cu mana de fier". Am auzit de atatea ori fraza asta de la oameni, incat mi s-a urat de ea. N-am inteles niciodata de ce nu ne putem conduce singuri vietile cu mana de fier, si trebuie sa depindem mereu de cineva, sa tanjim mereu dupa un "tata" iubitor, dar sever. Multi il vad, din pacate, pe Gigi Becali in aceasta postura. Nu va recunoaste nimeni, dar, in subconstient, inca nu suntem in stare sa ne luam soarta in propriile maini. Si poate ca primul pas catre insanatosire ar fi sa ne luam si noi o "pauza de Gigi". Permanenta, eventual.

Scris de: {autor}Cristian TENTU{/autor}