Poftiti la circ!

Unele "legende" spun ca lui Ceausescu ii era frica sa ajunga in doua locuri din tara asta: Valea Jiului si Dobrogea. Dupa evenimentele din Decembrie 1989, conceptul "ma tem de locul ala" a fost atenuat oarecum, politicienii romani afland pe propria piele ce inseamna sa nu stii, sa nu poti sau sa nu vrei sa-ti tii gura. Exemplul tipic si arhicunoscut este cel al lui Gheorghe Martin, care a vazut initial in IMA Medgidia "un morman de fiare vechi". Caracterizarile ulterioare au urmat acelasi tipar, IMA Medgidia devenind gaura neagra a industriei romanesti, energofagul national, reminiscenta a trecutului, capusa sabotoare, sarpele veninos sau calugarita devoratoare a plusvalorii romanesti. Logic, Martin n-a fost iertat de ziaristii constanteni, desi ulterior a incercat sa dreaga mohorul, explicand incomplet si rupt de context motivele declaratiilor sale. Dupa momentul aiuritor creat de astfel de declaratii, politicienii si-au reconsiderat complet pozitia fata de aceasta importanta unitate industriala, asa incat, de la Martin incoace, n-a fost politician mare sau mic, notoriu sau obscur, care sa nu dea o fuga in IMA, daca s-a aflat prin preajma. Candidat la prezidentiale sau doar in Parlament, presedinte de partid sau independent in cursa, omul in cauza a realizat ca IMA Medgidia este o mina de aur. Asadar, si in aceasta campanie electorala, acest important colos industrial va fi tinta predilecta a traseelor oficiale, prin fata directorilor se vor perinda mai toti candidatii la Primaria municipiului Medgidia si mai apoi candidatii pentru generalele din toamna acestui an. Inclusiv reprezentantul Guvernului in teritoriu, atras pana la extreme de soarta acestei unitati economice, care a ascultat in ultimul timp timid si foarte binevoitor amanuntele legate de o activitate gratie careia "colosul cu picioare de lut" (ca sa folosim o alta sintagma ajunsa celebra) mai reuseste sa stea drept. Imi amintesc chiar ca multi dintre cei care ascultau cu gura cascata, in cadrul comisiilor de dialog social, expozeurile pe care le intelegeau mai mult sau mai putin s-au ingramadit in a promite acum tot felul de programe, atitudini, interventii pro IMA Medgidia. Chiar, cred ca n-ar fi rau, pana la urma, sa ne "enervam" un pic si sa scoatem de prin colectia "ZIUA de Constanta" teancurile de promisiuni facute atunci, pentru a le pune acum in fata celor care le-au spus si care acum vor sa ajunga ba consilieri locali municipali sau, din toamna, vor sa se cocoate in Parlament. A acelorasi politicieni urcati deja in caruselul care, din patru in patru ani, ii arunca si prin IMA Medgidia. Si mi-am adus aminte de asta deoarece recent s-a dat cumva startul in agitarea IMA Medgidia pe post de obiectiv electoral. Lumea dupa lume se va imbulzi spre acest obiectiv industrial ca la circ, unde dorinta de a vedea femeia cu barba si iepurele cu cinci picioare va fi mai mare decat doza de respect pe care trebuie sa le-o acorzi unor oameni care n-au, practic, nici o vina. Decat aceea de a lucra intr-un obiectiv declarat strategic doar cand strategia electorala o cere. Tocmai de aceea, punem mana in foc pentru faptul ca scenariul vizitelor in Medgidia, si nu numai, nu va diferi mult anul acesta de cel practicat acum patru ani sau acum opt ani: descindere la turn, ascultat expozeul conducerii, ascultat discursul oaspetilor, mers vioi spre sectii, cascat ochii la panouri, garzi de corp care se uita la ceas, pentru ca seful trebuie sa ajunga si la Mangalia, si la comuna X sau Y. In aceeasi zi, ziaristi de la Constanta care stau plictisiti prin microbuze, dat mana cu muncitorii, impartit afise pe ici-colo, ochi cascati, tiroida marita, praf rosu pe marginea pantofilor, muncitori care intreaba plictisiti "Asta cine-i, ma?", urcat in jeep-uri, facut cu mana, pa, pa, ne mai vedem peste patru ani. In acest timp, liderii locali ai partidului respectiv rasufla usurati ca au mai bifat un punct in programul vizitei, plus ca au prilejul sa-i sufle sefului: "Uite ce vizita frumoasa v-am asigurat noi!".