Politica este o mare... „doamnă"

Cum se face că şi anul acesta le vom da crezare?! Cum se face că şi anul acesta ne vom bucura la două baloane colorate, la o găleată „plină" cu aer ori la un pix?! Iată cum „amărâtul" - de vot mai sus precizat - se înstrăinează la schimbul unui mic dar, însă mica atenţie îi lansează pe unii fix pe fotoliul dorit! Apropo, cum se face că politicienii prind drag de noi aproape de alegeri?! Primim atenţie, mici, bere, serbări câmpeneşti, spectacole, străzi asfaltate, trotuare, parcări. Dar pe sistemul: cum îţi aşterni, aşa dormi, poate că aşa ne-am obişnuit conducătorii. Ei să ne „traducă" în pragul alegerilor, noi să credem, iar după alegeri iubirea se destramă. Cetăţeanul de rând îşi revine din „prietenie", merge la acelaşi serviciu, vine acasă, merge la serviciu, vine acasă şi tot aşa. Pe când câştigătorul alegerilor începe o nouă viaţă. Merge la noul loc de muncă, îşi face noua echipă, se face comod în noul fotoliu, se uită prin hârtii, se gândeşte că este cineva şi că merită respectul oamenilor doar pentru că a ieşit pe locul 1. Bine, bine! Dar, cu promisiunile cum rămâne? Parcă şi la alegerile trecute sunau la fel, din gura predecesorului. După o perioadă realizezi că schimbarea aşteptată nu mai vine. Candidatul, care până la alegeri mai avea puţin şi te pupa de cinci ori pe zi, nu mai este la fel de sociabil, nu mai are acelaşi entuziasm, nu mai are aceeaşi putere şi forţă de muncă. Şi în acest context, ce avem de făcut? Cum i-am putea pedepsi pe cei care ne mint? Dar mai ales şi mai întâi de toate trebuie să-i deosebim pe adevăraţii lideri de parveniţi, de cei care vor doar să-şi rotunjească veniturile.