Preconditia liberala

Imaturitatea unor lideri politici sau, mai de grabă, dorinţa acestora de a se poziţiona strategic la masa puterii au fost, permanent, cauzele ce au determinat scindări sau măcar dispute aprinse în partide.

Scrutinul de duminică a adus în această situaţie, Partidul Naţional Liberal. Frământările sunt mari, iar părerile sunt împărţite. O perioadă, PNL a fost anexa PSD. Decizia a aparţinut, în primă fază, preşedintelui PNL. La scurt timp după primul tur al prezidenţialelor, cel ce fusese candidat la mandatul de şef al statului, Crin Antonescu, îşi oferea, pe tavă partidul celui pe care l-a catalogat public, demagog. Realizarea acelei coaliţii anti-Băsescu a creat în rândul liberalilor speranţa, că vor participa la guvernare prin preluarea mai multor ministere. Ba, mai mult, bazându-se pe vechea colaborare , subterană sau făţişă, cu PSD, aceştia credeau că fonduri importante vor fi direcţionate şi spre ei.

Electoratul i-a sancţionat. Şi mare parte dintre membrii PNL n-au conceput să voteze candidatul unui partid de stânga. Numai că, sancţiunea primită din interior cumulată cu voinţa multor români, le-a năruit visul frumos al unei nopţi de iarnă. După declaraţii tranşante din partea unor lideri importanţi ai PNL, în frunte cu preşedintele, acum, liberalii sunt în dificultate. Cum să retracteze cele spuse şi cum să se aproprie de cei declaraţi câştigători... dar fără a lăsa impresia că schimbi macazul prea uşor.

Spre surprinderea multor observatori ai scenei politice, cel care avea să dea primul semnal de reorientare a fost însuşi fostul premier şi preşedinte al PNL, Călin Popescu Tăriceanu. Mirarea a crescut şi mai tare când s-a aflat, că tocmai cel ce l-a promovat ca premier i-ar fi telefonat pentru a atrage PNL-ul de partea PD-L şi a forma împreună viitorul Executiv. Ieri dimineaţă, însuşi Antonescu ar fi afirmat, că oferirea postului de premier ar putea deschide calea discuţiilor dintre PNL şi PD-L.

Şi totuşi, în timp ce unii vor la guvernare, alţii sugerează plasarea partidului în opoziţie. Această ultimă variantă este însă înşelătoare. Am auzit, tot ieri, un lider PNL cu ştate vechi, funcţii multiple şi vizite în sediul PSD din Kiseleff, că ar fi dispus să voteze un Guvern minoritar PD-L... de dragul ţării. Aiurea. Manevra mi s-a părut ceva de genul sinucideţi-vă, că noi ne vom distra copios în Parlament. Dar, pentru a lăsa o portiţă întredeschisă, acelaşi liberal de seamă nu a exclus posibilitatea unor negocieri PNL - PD-L, dacă premierul va fi dintre urmaşii lui IC Brătianu.

Aşadar, povestea din decembrie 2008 se repetă. Funcţia de prim-ministru pare unica garanţie valabilă pentru liberali, când vine vorba de refacerea Alianţei DA.