Preoţii, cotropitorii secolului XXI

Cei care ar fi trebuit, prin harul lor divin, să stopeze fărădelegile, să aducă oile rătăcite la Domnul, să scoată la lumină binele, au o altă treabă, mai importantă... zămislitul banilor din piatră seacă.

Aşa se face că ferma de viţă-de-vie şi pomi fructiferi de la Nazarcea a încăput pe mâinile nemiloşilor preoţi, cărora nu le-au trebuit decât opt ani să radă tot de pe faţa pământului. 350 de hectare unde creşteau cele mai calitative piersici din Dobrogea, ce asigurau atât consumul intern cât şi exportul, s-au făcut praf şi pulbere, întru slava Arhiepiscopiei Tomisului. Tot în numele Domnului au fost daţi afară 250 de muncitori. Unde pun preoţii mâna, se usucă şi pică. Totuşi, aş fi înţeles motivaţia pecuniară a transferului de la Guvern în patrimoniul Arhiepiscopiei a acestei ferme dacă ar fi vrut biserica să facă afaceri cu fructe, dar pentru ce le-a trebuit atâta teren, ne putem doar imagina. Un posibil scenariu ar fi următorul: în cazul în care nu sunt îngrijiţi, în câţiva ani acei copaci mor şi, pentru că rămân nişte cioturi nefolositoare, atunci se taie, iar cum pământul rămas nu mai poate fi folosit, atunci mai bine construim o biserică, două sau o mănăstire, ceva în slujba Domnului. Cât despre viţa-de-vie, aceea ar fi putut să mai trăiască, pentru a nu mai cheltui bani în plus pe vinul de împărtăşanie în alte locuri. Oricum muncesc şase oameni acolo la negru, pardon, la „negrii" de la Arhiepiscopie şi pot face faţă singuri lucrărilor de peste an. Iar răsplata va veni, evident, în Ceruri. Chiar şi aşa, viţa-de-vie este transformată tot în buruieni. Toate s-au năruit sub ochii locuitorilor de acolo, însă nimeni nu face nimic, pentru că ştiu că preoţii pot să binecuvânteze şi să ierte păcatele în numele Celui de sus, dar tare le mai place să blesteme cât îi ţin puterile. Să nu faci ce face popa, ci să faci ce zice popa... nici asta nu mai este de actualitate, având atâtea exemple de preoţi care dau sfaturi de sorginte sexuală copilelor venite la spovedanie. Preoţia a devenit o meserie bănoasă şi de conjunctură, care nu are de-a face cu chemarea divină sau cu harul binefacerii şi chiar şi cămătarii sau hienele imobiliare prezintă mai multă evlavie şi compasiune, în comparaţie cu „ciuma neagră", în sensul bun, desigur. Evident, mă refer doar la o parte dintre preoţi, majoritatea, existând şi excepţii care însă confirmă regula.