Prietenii nostri, parnaiasii

Legiuitorii au hotarat sa elibereze toti detinutii cu pedepse mai mici de cinci ani si care nu au mai suferit si alte condamnari. Baietii buni, descurcaretii se vor intoarce deci in mijlocul nostru. Este vorba, desigur, despre acei vecini de cartier, simpatici, cu care ni s-a intamplat macar o data sa bem o bere, in timp ce ne povesteau intamplari picante din viata lor. Exista, la prima vedere, o latura oarecum seducatoare a celui care reuseste sa insele vigilenta autoritatilor si sa se "descurce" in viata de zi cu zi. Pana la urma, ei "au cazut la parnaie", asa cum se spune in lumea lor. Pentru cei "smecheri" nu este atat de rau, pentru ca au reusit sa isi creeze in inchisoare o viata a lor, in care cei puternici se descurca si profita de cei slabi. Autoritatile au recunoscut in acest fel incapacitatea de a-i reintegra social pe puscariasi. De cele mai multe ori, un detinut iese din inchisoare mult mai inrait decat a intrat. Daca in strainatate serviciile integratoare si socializatoare de care beneficiaza detinutii sunt reale si au rezultate, la noi sunt simple vorbe. Reforma in domeniu a insemnat pentru Romania un televizor in celula, anumite functii in plus aparute pe hartie, dar, in realitate, Maria a ramas aceeasi si a schimbat doar palaria cu una care i se potriveste mai bine. Cine ar putea sa afirme - si cine ar crede asa ceva - ca in penitenciare nu se mai practica violul homosexual sau nu se mai face trafic de influenta? Hotararea de gratiere a detinutilor este si o recunoastere a lipsei de fonduri pentru sustinerea cheltuielilor pe care le necesita atatia detinuti din inchisori. Mai ales ca acum nu se mai poate sa le dai de mancare zeama lunga cu care erau hraniti puscariasii pe vremea lui Ceausescu. Odata cu iesirea lor, viata noastra, a tuturor, va deveni mai captivanta. Mai ales ca cei care ies sunt hotii de buzunare si talharii. Din ziua in care baietii vor ajunge din nou in mijlocul nostru, va trebui sa fim mult mai atenti la urcarea in mijlocul de transport in comun sau atunci cand mergem seara acasa, prin locuri intunecoase. Mai ales ca istetimea si spiritul "inovator" al puscariasilor sunt greu de contracarat. O cunostinta care a lucrat ca sofer pentru Penitenciarul Poarta Alba mi-a povestit doua intamplari. Prima este despre detinutii care erau dusi la munca pe camp si atunci cand ajungeau erau intotdeauna beti. In ciuda tuturor controalelor, niciodata nu se gaseau in masina sticlele cu bautura. Soferul i-a rugat, sub juramantul ca nu va spune nimic, sa ii marturiseasca sa-i spuna cum fac. Baietii ascundeau vodca in furtunul pe care il foloseau pe camp, iar apoi urmau s-o bea direct de acolo. A doua istorie se refera la jocul de carti. Puscariasii jucau poker in celula, iar gardienii au incercat in repetate randuri sa descopere cartile. Unul dintre ei i-a convins sa ii spuna unde le ascund, cu promisiunea de a nu le face nimic. Atunci, detinutii i-au spus ca, la intrarea in celula, unul mai iute de mana ascundea cartile de joc in buzunarul gardianului. Acesta rascolea toata camera fara sa le gaseasca si renunta. Inainte de a pleca, acelasi "meserias" lua din buzunarul paznicului cartile, pentru a putea continua partida. Cum sa te pui cu ei?