Profesionistii chetei

Ca-n fiecare an, pe litoral au aparut profesionistii chetei: de la punk-istii cu satelitul in nas, care te chestioneaza, sastisiti, daca n-ai la tine 5000 de lei, pentru ca trebuie, de urgenta, sa ia "una mica" la bord, pana la felinele coborate din poster, carora recesiunea le-a dat jos blana, lasandu-le doar cu liana din fund, pe post de chilotel. Compasiunea, fireste, are tarife ceva mai inalte decat solidaritatea intru alcoolemie. Sunt fete care, pentru cateva balaceli in supa de alge, au venit de la mama prastiei ca sa lucreze intr-o receptie nenorocita, multumite ca, astfel, au cazarea si masa "pe gratis". Balaceala, pana la urma, o vor face la dusul unui dormitor comun, unde-i inghesuit, de altfel, tot personalul: pentru ca, in sezon, fiecare centimetru patrat al hotelului trebuie sa produca metri cubi de parale, ca doar de-aia e investitie. Asa ca nu te mai poti mira de fetele junglei, care-ti taie calea sa te-ntrebe unde-i Tarzan. Care-a plecat sa le-aduca ceva de-ale gurii si n-a mai venit. Te cauti prin buzunare: cine l-ar putea inlocui pe musculos, oare Iorga? Enescu? Parca Grigorescu e nitel mai salbatic. Pana sa te miri de propria generozitate, fetele si inhata, chiuind, hartia de 100.000 si dispar, unduindu-se, printre palmieri. Vezi cum se leagana-n zare liana dintre coapsele lor si te consolezi: oricum ar fi trebuit sa platesti ceva, undeva, ca de-aia scrie turist pe tine. Si-apoi cum sa te bucuri de soare daca n-ajungi in pielea goala pe plaja? Sunt unii, naivi, care-si inchipuie ca pot chiuli: calculeaza cat costa drumul, cazarea si masa si mai adauga, la total, o marja de eroare de vreo cinci, sase beri. Adica-si inchipuie ca restul, adica cer, aer, asfalt si nisip, cu tot ce-i deasupra si dedesubt, ar fi pe gratis. C-asa e la ei acasa. Dar liane din astea au vazut defiland la ei prin oras? N-au vazut. Care-o iau cu masina, pe ocolite, sar in sus cand vad punctul de taxare: la ei acasa si sofatul e moca. Chiar ca nu-i inteleg. Unii pleaca de-acasa de prea mult bine si-apoi se vaita ca le e rau. Pai pentru senzatii tari platesti cel mai mult. De pilda saritul cu coarda, cu capul in jos: pentru cateva secunde de sunat apa in cap dai aproape-un salariu. Cum sa carai, apoi, la "studentii" care fac cheta sa-si ia ceva de foame, de sete? Ciudata lighioana e si turistul. El zice ca povestea cu cheta e un fel de cersetorie. Greseala! Cheta, zisa si colecta - adica subscribtie publica - e o chestie nobila, elevata. Adica nu-i meserie, ci o indeletnicire temporara, pentru ocazii speciale - care, de altfel, iti sunt expuse cu lux de-amanunte: esti turist, asa ca apreciezi luxul. Chiar si mie, care-s un soi de localnic, din moment ce vad un pixel de mare de la etaj, mi se intampla sa trec drept turist. Recent, de pilda, am fost acostat de doi domni prezentabili care, in ciuda caniculei, erau imbracati impecabil, cu sacouri, camasi si cravate de-un incontestabil bun gust, invaluiti intr-un parfum rafinat, incisiv dar discret. Nobilii domni mi-au vorbit pe un ton extrem de scazut despre ce i-a adus in situatia jenanta de-a-ti cere ajutor. Simti ca te-au ales dintr-o mie, asa ca ciulesti urechea: cica le-au furat jeep-ul, cu tot ce era in el, diplomat, documente, bani, carti de credit si celulare. Cum politia, evident, nu face nimic iar ei trebuiau sa ajunga la Timisoara, indrazneau sa apeleze, cu toata jena, la ajutorul tau, cat de marunt ar fi. Cand cineva te priveste cu atata incredere, nu se poate sa nu te simti magulit: ti-ai vinde si parul din cap ca sa le-arati ca n-au gresit cu nimic ca te-au ales tocmai pe tine. Fireste ca, de cum vor ajunge acasa, vor avea grija sa uiti de acest mic accident. Mie, insa, mi-a iesit alta idee din portofel: "ia uite, frate, si voi tot cu asta va ocupati? Va iese ceva? Ca la mine - subtire rau, in trei ore abia am facut doua sute." S-au uitat unul la altul si m-au apucat de umeri: "pai daca lucrezi in halul asta! Nu te uiti la tine cum arati?" Au inceput, apoi, sa se laude ca, de cand au pornit treaba asta, o tin dintr-o calatorie in alta: stau numai la hoteluri scumpe, mananca numai delicatesuri si beau numai bauturi fine. "Totul merge brici pentru ca noi chiar credem in povestea asta: suntem oameni de afaceri si tocmai ne-au furat jeep-ul! Intelegi? Un profesionist crede in munca lui. Si uite, traim ca oamenii de afaceri si tocmai asta-i afacerea!"