Promisiuni electorale

Chiar daca multi dintre romani ar fi "bazati", este clar ca sunt binevenite binefacerile care ne cad pe cap una dupa alta. Si acest lucru se petrece tot mai evident in perioada premergatoare campaniilor electorale. Cand te astepti mai putin, iaca vine guvernul cu o atentie acolo, o maslina, ceva care sa mai indulceasca necazul romanilor care se pregatesc de vot. Umbla vorba de ceva vreme ca necajitilor li s-ar putea anula datoriile la intretinere, ca doar acolo il doare pe roman cel mai aprig in iarna asta. Propunerile sunt facute, insa anularea datoriilor ar trebui aplicata celor care... nu au datorii. Oricum, guvernantii au amanat deocamdata dezbaterile pe aceasta tema, asa ca mai avem timp pana cand intram in adevarata toamna sa reflectam asupra "minunii". In fine, pensiile s-au mai corelat, alocatiile cica s-au marit, chit ca dolarul a sarit binisor parleazul. Alta este acum preocuparea de actualitate. Cu surle, trambite si tobe, la Senat s-a aprobat chiar oprirea privatizarii unor unitati pana dupa alegerile parlamentare. Nu ne dam cu parerea daca-i bine sau rau, ci ne intrebam numai, ca romanii impartiali, de ce nu ne-a dat Dumnezeu mintea asta de la urma acum cateva luni, cand subiectul nu mirosea atat de puternic a campanie electorala. O alta ghidusie a senatorilor, dragii de ei, este o propunere legislativa de ultima ora, prin care se preocupa aprig de drepturile pacientilor. Cum pe toti ne-a durut macar o masea de cand am venit pe lume, se cheama ca toti romanii sunt pacienti, deci la toti le trebuie legea sus-numita. Sa le fie recunoscute drepturile. Atunci de ce o fi venit proiectul abia acum, la spartul targului? Si inca mai si cuprinde ceva prevederi care te lasa cu gura cascata. Cica pacientii au dreptul si sa ofere doctorilor sume de bani drept plati suplimentare sau donatii. Treaba asta nu se mai numeste mita, ci darnicie dupa buzunarul fiecaruia si se scade, la sfarsit, la impozit. Parca si vad un sir nesfarsit de oameni in halate albe cu chitantierele si facturierele in mana, scriind constiinciosi ce dar le-a dat pacientul ca sa-si poata trece suma la declaratia pentru impozitul pe venitul global. Nu ca as avea ceva cu darul catre medici, ca poate chiar este omeneste sa fii atent cu cel care iti prelungeste traiul, printre care se afla oameni carora le-as da si haina de pe mine, dar ma gandesc totusi ce a fost in capul parlamentarilor cand in mintea lor statea un astfel de proiect si nu i-au dat drumul decat atat de tarziu. Si ma mai doare ceva, ca asa este romanul, moare de grija altuia. Daca tot iese la socoteala donatia catre medici, de ce n-ar fi legalizata si cea catre functionarii publici de la ghisee? Sa dea si acestia o chitanta pentru ce platesti la stat si alta personalizata pentru platile la persoana. Iar daca tot vrem sa devenim un stat in care spaga va fi legiferata, de ce se mai face atata valva pentru examenele trecute pe puncte - un punct cartea cumparata de la universitarul care a scris-o (si, bineinteles, unii au scris de nota 40), atatia dolari examenul, atata maculatura, atata nota de trecere? Drepturile studentilor de a plati ca sa treaca anul unde sunt stipulate? In fine, numai la dascalii care muncesc pe rupte nu s-a gandit parca nimeni. Pe cei care isi rup mintea pregatind copiii la meditatii, pe sume - intre noi fie spus - modice, ii cauta fiscul sa le impuna veniturile. Si oamenii aceia care chiar fac treaba asta in timpul lor liber muncesc pe branci si nu trag nimanui banii din buzunar. Chiar mi se pare normal ca, daca vrea taticul sa-i fie plodul mai destept, sa plateasca. Daca nu, treaba lui. Dar se pare ca profesorii nu au iesit in fata, precum medicii, la "inaintarea" electorala din acest an. Asa ca ei n-au cum sa primeasca "donatii". Poate peste patru ani se va gandi cineva si la faptul ca si aceasta categorie ar putea aduce multe voturi pentru ca unii politicieni sa se impuna in preferintele electorale ale unora. Pe listele electorale, profesorii sunt din ce in ce mai rari, pe cand medici la partide... cata frunza, cata iarba. As mai risca o speculatie. De cand a cazut un profesor de foarte sus, si aici ma gandesc la presedintele Emil Constantinescu, marea masa a dascalilor nu prea mai este in atentia candidatilor. Acum este vremea altora sa fie momiti cu cateva sute de lei. Numai ca, dupa potopul care ne-a lovit pe toti, este greu de spus cine s-ar mai putea increde in promisiunile aflate in stadiul de proiecte sau chiar in proaspete hotarari de guvern, texte de lege sau ordonante de nu mai stiu care.