Razboiul cu sistemul

In minunata si mult laudata, plina de bogatii si de oameni... deosebiti patrie, nimic nu merge tocmai asa cum ar trebui. Totul este pe dos, oamenii sunt nefericiti si nemultumiti, cei de la conducere se ajuta doar pe ei, iar populatia nu mai stie in curtea cui sa arunce "gunoiul" existentei cotidiene. Deosebiti la suprafata, cu greu apucam sa ne recunoastem mizeria de esenta.

Vina, evident, intr-o tara ca a noastra, nu apartine cuiva. "Sistemul este vinovat" am auzit pana la saturatie. Nuuuu mai pot si nu mai vreau sa dau vina pe sistem. NU. Sistemul, privit metaforic sub forma unui individ, nu se poate apara de nicio culoare. Nu poate spune ca nu are nicio vina, nu poate da in judecata pentru calomnie si insulta, nu se poate revolta. La noi sistemul n-are nicio treaba. Dar noi avem. Si cand spun noi, nu ma refer la oamenii de rand, al caror singur pacat este lipsa de informare. Si poate faptul ca prefera sa nu se implice, sa nu se agite, sa nu-si bata capul. Sa traiasca o viata monotona si subjugata de niste rigori impuse de nu se stie cine. Sau de autocenzura la care ne supunem ca niste masinarii fara gandire. Oamenii nu se ajuta intre ei, dar nici nu primesc ajutor din alta parte. Institutiile statului, dar mai ales cele subordonate intr-un fel sau altul Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, singurele care ar putea fi un colac de salvare pentru nevoiasi, se plang ca nu pot face nici ele nimic. Si de ce? Europeni asa cum vrem sa ne credem, suntem mai rau decat o tara bananiera din punctul asta de vedere. La noi, protectia sociala nu este o prioritate, la noi, oamenii sunt folositi numai ca sa creasca procentele in sondajele dinaintea alegerilor. Atat! Nimeni nu stie de ce, toata lumea blameaza sistemul. "Nu sunt bani, nu ne ajuta nimeni, directorii de la institutii nu ne baga in seama si nu ne dau raspunsuri concrete!". Astea sunt tipetele de ajutor ale oamenilor. Batrani care stau la cozi cu orele, bolnavi care asteapta pana uita ce si asa mai departe. Si cum spuneam, inamicul public numarul unu este sistemul. El, singurel, si nu cei care se afla la conducerea tarii, numai sistemul, nu si directorii de institutii care au aflat cu ce se vor ocupa numai dupa ce au fost numiti pe criterii politice. Si, in niciun caz, reconversia profesionala de care au beneficiat indivizi sustinuti politic care nu au nicio legatura cu functiile pe care le detin. Profesori care se ocupa de someri, militari care se ocupa de pensionari si asa mai departe. Sunt numai doua exemple din multitudinea celor oferite de institutiile constantene. Si, credeti-ma, sunt luate la intamplare, fara nicio urma de malitiozitate. Insa, oamenii nu stiu si nu vad asta. Oamenii vad numai neputinta din ochii celor pusi pe post ca sa ii ajute. Vad problemele pe care nu si le pot rezolva, vad rautatile si incompetenta. Si voteaza in consecinta. Pentru ca, din pacate, ne vom duce crucea. Cine iese in evidenta in tara asta, cine face lucruri bune pentru oameni, cine este perceput ca aparatorul plebei si ca ciobanul mioarelor ratacite? Unicul, Gigi! Si asa ca, sa nu va mire daca in curand imnul national nu ne va mai destepta cu versurile lui Andrei Muresanu, ci cu chemarea la oaste a "razboinicilor luminii": "Taptaptap tararaptaptap!!!!". Garantez eu, fara sa fac vreo cercetare in domeniu, ca fanul lui Mihai Viteazul sau al lui Amza Pellea (pentru ca inca nu s-a decis monsieur Jiji) va pune mana pe toate voturile pierdute atat de cei de la putere, dar si de cei din opozitie. Tot ce le-a scapat printre degete celor care au scarbit populatia, va ajunge in "vistieria" electorala a lui Becali. Si asta, fara a-i mai pune la socoteala pe fanii Stelei. Care, dupa ultimele statistici, ar cam tot fi vreo cinci milioane. Faceti singuri socoteala. Oricum, nu putem blama decat sistemul. Insa, nu realizam ca, la urma urmei, sistemul suntem noi, cei care nu suntem in stare sa acceptam realitatea si ne alegem conducatorii dupa criterii subiective, numai de mintile noastre frustrate stiute.

Scris de: {autor}Corina SAMOILA {/autor}