Salvati Constanta!

Opriţi măcelărirea spaţiilor verzi! Încetaţi să le distrugeţi pe cele care nu au fost încă rase de pe raza municipiului, pentru ca în locul lor să fie înălţaţi coloşi din beton!

E un îndemn care a avut ecou în rândul constănţenilor, dar a rămas inaplicabil o dată ce s-a lovit de ignoranţa şi dorinţa de dezvoltare rapidă a Primăriei. Este un subiect îndelung discutat, controversat. Dar de actualitate, atât timp cât pe zi ce trece, simţim că ne sufocăm. Că nu avem unde să ne plimbăm, unde să respirăm, unde să ne relaxăm.

Iar de acum încolo vom avea chiar mai puţin de atât. Iată şi de ce: Ordonanţa nr. 114/2007, care interzice schimbarea destinaţiei, reducerea suprafeţei sau strămutarea spaţiilor verzi nu a fost inclusă între prevederile Legii 24/2007 privind spaţiile verzi, chiar dacă Ministerul Mediului a recomandat acest lucru. Urmarea: parcurile vor putea fi reduse atunci când se va impune lărgirea străzilor sau efectuarea unor lucrări de canalizare. Numai că, sigur, lucrările utilizate nu vor fi singurele în cazul cărora se va permite reducerea suprafeţei unui parc. Cum nici până acum nu a fost imposibil.

De aceea, dacă vreau să mă plimb în parcul Tăbăcăriei, dau în dreapta peste un ditamai centrul comercial, în stânga, de un hotel în construcţie, pe alei, de terase. De aceea, în Parcul de la Gară, mă-mpiedic de zidurile începute ale unei construcţii ce pe viitor va fi o biserică, dar momentan este doar tomberon de gunoi. De aceea în parcul de la Casa de Cultură, dau peste două lăcaşuri de cult, unul ce ani la rând a fost, de asemenea, groapa de gunoi a constănţenilor, iar altul care vine în completarea primului. Şi, într-un fel, mă gândesc că am greşit denumindu-l parc, dat fiind faptul spaţiul verde e aproape inexistent.

În fapt, avem spaţiu verde în Constanţa, în afară de cel din curţile oamenilor? Să zicem că avem... dar insuficient. Doar cinci metri pătraţi pe cap de locuitor. În schimb, betoane cât cuprinde. Municipiul trebuie să se dezvolte. Sunt de acord. Dar pentru a se transforma într-o metropolă europeană are nevoie şi de oaze de verdeaţă... în niciun caz artificiale. Centrele comerciale, blocurile de lux, restaurantele, terasele etc nu sunt îndeajuns pentru a avea un oraş care să se încadreze în normele europene. Trebuie să avem un oraş în care să nu simţim că ne sufocăm şi în care să nu fim nevoiţi să mergem jumătate de oră pentru a ajunge într-un parc.