Salvati dansul din buric!

Intrebare la radio Enervant: este adevarat ca, prin dispozitia ministrului Turismului, a fost interzis dansul din buric in statiunile turistice? Raspuns: este adevarat, dar degeaba va enervati pe Miron Mitrea, pentru ca-i vorba de ministrul Mustafa Tasar si de statiunile turistice din tara sa, Turcia. Puteti, totusi, sa va descarcati nervii pe Agathon, omologul roman al lui Mustafa din vremea aceea - caci prohibitiunea ombiliceasca a inceput in primavara de anul trecut: desi nu scapa nici un prilej sa se laude ca amusineaza pe intreg mapamondul dupa idei de afaceri turistice, la vremea aceea era preocupat sa care palmieri in Mamaia si nu mirosi oportunitatile uriase pe care prohibitiunea turceasca le deschidea turismului romanesc. Mustafa se lepadase de buricele saltarete motivand ca indeletnicirea acestora ar figura ilicit printre datinile si obiceiurile traditionale turcesti: "avem dansuri folclorice si obiceiuri, dar dansul din buric nu este tipic turcesc". Din potul de zece milioane de turisti pe care-l strange anual Turcia, ministrul lor isi permitea sa renunte la cateva mii - si ne gandim, aici, mai ales la turistele alea romance, care-au exportat la ei, ani de-a randul, dansul din buric, de-a ajuns lumea sa creada ca ar fi un obicei tipic turcesc. Si cum dansul din buric nu poate fi exportat decat cu tot cu buric, chestiunea ajunsese complet denaturata prin rapoartele ONU: "exista o ruta a traficului de carne vie ce porneste din Romania si trece prin Turcia, Cipru, cu destinatia Thailanda" - suna o concluzie extrem de severa a unei conferinte internationale ce, sub egida ONU, dezbatuse chestiunea turistelor noastre. Daca n-am reusit, inca, sa va enervam, va spunem cum ar fi putut Agathon sa impuste, dintr-un foc, doua iepuroaice, rezolvand atat chestiunea externa, a turistelor noastre duse cu buricul, prin strainataturi, cat si chestiunea interna, a milioanelor de turisti straini ce-ar putea fi ademeniti incoace: trebuia sa inceapa, imediat, procedurile de omologare internationala a dansului din buric drept obicei neaos, profund romanesc. Ar fi indraznit cineva sa-l conteste? L-ar fi invitat, imediat, la un tur pe intreg litoralul nostru si l-ar fi convins ca-n toate carciumile, la toate terasele, discotecile si manelotecile, dansul din buric este cel mai iubit. Care folclor, ce traditie, ce datina stramoseasca ar fi mai buna decat aia pe care-o pomeneste intregul popor? Un astfel de consens n-ar fi fost cu putinta daca n-ar fi la mijloc ceva ancestral, implantat de strabuni in gene, in creier, in vine. Cand porneste Copilul Minune maneaua, toate buricele sar in aer. Cum am putea pierde si patentul asta? Ar fi inadmisibil. Dupa ce ungurii s-au straduit sa ne-nhate palinca si ciobanescul mioritic, dupa ce bulgarii au inhatat patentul strabunelor tigarete Carpati, iar patentul sarmalutelor si-l disputa turcii cu grecii, venise timpul sa facem si noi o miscare isteata. Sa le luam turcilor dansul din buric, din moment ce recunoscusera, la nivel de ministru, ca n-au nevoie de el, ca n-ar fi specific. Daca n-ati reusit, inca, sa va enervati, sa va reamintim ce isprava au facut brazilienii cu buricele lor: una din cele mai tari afaceri turistice, carnavalul din fiecare primavara de la Rio, unde miezul atractiei se numeste samba. Samba vine de la "semba", adica "dans din buric", care-a fost adus in Brazilia de sclavele venite din Africa. Prin secolul 19, ritmurile se amestecasera cu polca, habanera si altele, iar dansul lor din buric se adapta la trepidatia vremurilor. Doar la noi se mai crede ca turism inseamna crapelnita si cazare, astfel incat la finele fiecarui sezon se polemizeaza intens pe seama bilanturilor: a fost scumpa papica, s-au umplut hardughiile, a fost un tun sau a fost catastrofa? Ca de obicei, nici anul asta nu s-a tras o concluzie. Unii spun c-a fost catastrofa, altii c-a fost mai bine ca anul trecut, iar altii (Mitrea si Miron) ca e loc de mai bine. Acum trei zile, de pilda, reprezentantii Federatiei Patronatelor din Turism au tras o sedinta in care spuneau, raspicat, c-au iesit mai bine decat anul trecut. Ei au infierat zvonurile catastrofice, a caror vina o poarta o "anumita parte" din conducerea Asociatiei Nationale a Agentiilor de Turism: impricinatii fiind orientati exclusiv spre piata externa, boicoteaza si denigreaza turismul intern prin tot felul de mijloace. In conditiile astea, singurul sfat pe care l-as putea da celor de la Federatia Industriei Hoteliere din Romania ar fi sa boicoteze, cu mijloace identice, turismul extern. Sa luam, de exemplu, oferta firmei Kartago Tours care promoveaza, printre altele, turismul in Turcia. Am gasit pe pagina lor de web urmatoarea oferta: "Seara turceasca. Seara, se pleaca de la hotel spre un restaurant traditional turcesc, construit in cladirea Caravanserai-ului. Candva, locul servea ca popas pentru negustori si camilele lor. Seara turceasca incepe cu o cina consistenta stropita cu vin, dupa care urmeaza un spectacol folcloric cu dansatoare din buric, un spectacol de harem si o mini-discoteca. Revenire la hotel, in jurul orei 0.30. Pret informativ: 35 de euro". Cum sa-si organizeze boicotul? Sa-l contacteze pe ministrul Mustafa si sa-i povesteasca despre partea cu dansatoarele din buric si spectacolul de harem. Sa-i reaminteasca de faptul ca, potrivit legii sale, "dansul din buric" n-ar avea ce sa caute intr-o oferta turistica referitoare la Turcia. Dar n-ar rezolva mare branza cu asta. Mult mai simplu si mai eficient ar fi sa-l contacteze pe omologul sau, Mitrea. Sa-i ceara sa omologheze cu grabire "dansul din buric" si sa-l includa-n ofertele noastre de turism, ca servicii specifice. Pana cand ofertele externe sa fie mai ispititoare decat alea interne? Sa se-auda pana la romanii din Antalya: nu ne vindem buricul! Jos buricul lor, sus al nostru!