Sarbatoarea devenita sentiment

Asteptare, regasire, implinire, aceste ipostaze confera Nasterii Sale o inalta semnificatie filosofica si solutia cea mai adecvata legilor antropologiei.

Aparitia lui Iisus s-a petrecut "omeneste", in spiritul fiintei care este omul si pe masura aspiratiilor, reveriilor si intelegerii acestei fiinte. De aici, ecoul psihologic firesc, dar de dimensiuni gigantice al evenimentului Nasterii. Nu se potriveste nicio cuantificare a acestui ecou, dar ne amintim cat de uriasa este intinderea bucuriei acestei intamplari, frumos exprimata, ca un salut, de exemplu, in vorbele italienilor "Buon Natale"; un fel de urare familiara, o formula familiara, Craciunul devenind, de la inceputul crestinatatii, o formula, un sentiment, un fapt calendaristic transferat intr-un fapt de suflet. Colinde. imnuri. poeme. simfonii. si mai ales o calda prezenta in faptura interioara a crestinului; un folclor urias in permanenta innoire, mai extins de la un an la altul, adaugandu-si elemente si personaje noi: pomul de Craciun, personajul planetar care se numeste Mos Craciun, uriasa extindere a adevaratului fond mondial de daruri si mici bucurii exprimand uriasa intindere a acestei bucurii in lumea contemporana.Craciunul este o sarbatoare mare crestina care a stimulat, transfigurat si influentat alte credinte, o sarbatoare de suflet cu un destin mai putin obisnuit fata de alte sarbatori mai ponderate.Craciunul are un destin extravertit. In zilele din vecinatatea Nasterii, intre Sfantul Nicolae si Sfantul Ioan - densitatea si mai ales intensitatea bucuriei sufletesti nu are limite, trece de la familie la scoala, de la camin la institutii, de la teatru la mass-media, nerespectand nici frontiere virtuale, nici obstacole sociale, nici ierarhii. L-am intalnit, deseori, pe strada, printre prieteni si cunoscuti - am gasit "evenimentul" Craciun in suflete degradate, in altele inflamate, in nucleul unor grave disperari, simbolul Nasterii fiind, la acesti mari necajiti, "aristocrati ai suferintei" si ai unui destin "special", o permanenta reverie la o fericire - la un gram de fericire. Nasterea lui Iisus a luminat neinchipuit de multe suferinte din aceasta categorie. Ce forta sociala, ce eveniment mondial a avut atata putere de penetrare sufleteasca? Sigur, si alte evenimente mari cu caracter religios sau poate doar mari evocari istorice. Dar Nasterea Domnului are prin semnificatia sa o poezie mai directa, un mesaj mai clar, mai aproape de ceea ce asteapta sufletul de la soarta. Spun ca, mi se pare, Sarbatoarea Craciunului deschide un fond poetic latent in sufletele obosite si uzate de soarta.Imi amintesc de fiecare Craciun, de multi ani, de o poezie din aceasta parte a suferintei omenesti... singuratatea. Un destin tragic, ca un om uitat, intr-un salon de spital. un om care isi cauta suferinta, in timpul unui Craciun. Craciun care, am spus, coboara atat de mult in suflet. Este, daca vreti, ca o scrisoare trista de Craciun catre un iubit, pentru ca bucuria, ca orice sentiment, are paradoxul ei: bucuria poate fi traita "cu tristete".