Smoculetul republican

Falnica tara ne-am mai gasit. Frumoasa, bogata si devreme acasa: buna de pus in cui, ca icoana, de grinda Evropii. Unii zic ca are-un singur, mare, cusur: e locuita. Dar ce-i pajistea fara turme? Niste verde pe jos, niste albastru deasupra: mare procopseala. Asa ca, e clar, opinca sfinteste locul. Si cum omul umple opinca, iar pe om il conduce vladica, e clar de unde vine beleaua: ar fi fost raiul de pe pamant, daca n-aveam conducatori. Ba, ca sa se stie limpede ca raiul e-n alta directie, langa fiecare opinca cresc zeci de vladica: unde te-astepti mai putin, hop, a si aparut un smoc de sefi! Ca doar cu verde si-albastru nici boii nu trag. Cand vezi niste maro imprejur parca-ti mai vine inima la loc. Asta nu-nseamna ca toate smocurile sunt la fel. Unele-ti sar in ochi din prima, sunt noduroase, puternice, de nici o barda nu le mai potoleste cand isi ridica nasul la cer. Si ce repede si-l ridica! Iti pierzi si opinca si capul daca nu esti atent. Altele abia daca-ti lasa un scaiete printre nojite; asta daca, prin absurd, se intampla ca, din tot locul, sa dai taman peste cuibusorul cela de tainice nebunii. Ceva de genul asta au patit colegii mei de redactie, care au scris, recent, cateva relatari laconice de genul: "ieri, la orele 12, ne-am impiedicat de un smoc. Ne-am uitat in jos si n-am vazut nimic. Ne-am aplecat mai mult si am remarcat niste creaturi microscopice care ne trageau de sireturi. Intrebandu-le cine sunt si ce vor, ne-au marturisit ca reprezinta smocul republican si-au aparut pe lume sa calauzeasca opincile acestei tarisoare sarmane, care nu stie unde s-o mai apuce ca sa ajunga la pajistile promise." Au consemnat iar apoi si-au vazut de drum. Apoi iar s-au impiedicat, iar s-au aplecat si au consemnat. Bine, te impiedici odata, de doua ori, apoi aplici schema cu ocolirea, ca doar grija scaietilor iti mai lipsea. Vazandu-se ignorat, smoculetul republican s-a induiosat de propria soarta, a varsat cateva lacrimi uscate, de care nu s-a impiedicat nimeni, ceea ce l-a infuriat si mai mult: lumea asta-i atat de rea incat ar merge si cracanata, doar sa nu se lase-agatata. Atunci s-a gandit sa intinda niste capcane: mai intai, smoculetul a anuntat ca va oferi un premiu saptamanal ziaristului care se va impiedica cel mai mult si mai gratios. Latul se dovedi, insa, atat de subtire, incat n-a produs nici o julitura notabila. Smoculetul cel inventiv s-a repliat si-a schimbat tactica: daca nu tine la prosperitatea lui, ziaristul trebuie imbogatit cu forta. Asa ca au pus de-o piedica cu plicul, in care-au varat cate 300.000 de lei pentru fiecare opincuta de gazeta. Sa se stie odata pentru totdeauna ce vor de la tarisoara asta: cand smoculetul republican va creste pana-n tariile cerului, nici musca nu va scapa neinavutita. Tara-ntreaga va fi un paradis! Noi zicem, insa, ca treaba asta e necurata. Ca pana si-n rai asta s-ar chema mita: ca Dumnezeu da, dar in traista n-a pus niciodata. Si-apoi raiul, stie toata lumea, e-n alta directie.