Socul cultural

"Ne-am scos" - si-au spus cei doi tineri, dupa ce li s-a confirmat ca se captusisera cu un job cultural in Statele Unite: timp de o luna, urmau sa presteze un soi de work-shop artistic cu ciutanii lui Sam, ba urmau sa incaseze si ceva gologani pentru asta. "Ce tari am ajuns, o sa-i invatam pe plozii americanilor despre relatia dintre creion si hartie. Normal! Ca americanii sunt varza. Kizii lor se nasc cu degetele lipite de mouse. Pana si scuipatul, la ei, e compus din pixeli. Cand vor sa stie ce-i ala scuipat natural, ii cheama pe-ai nostri: ca romanii, se stie, sunt ai mai tari de pe planeta Pamant in chestiuni care tin de substanta". In timp ce-si faceau bagajele de plecare, cei doi decolasera, deja, cu fantasmele de marire. Parca-l si vedeau pe presedintele Bush jr. venind, jovial si discret, sa asiste la un curs de scamatorii cu creionul. Si daca primul junior al Americii se va aseza in bancuta la un curs de-al lor, inseamna ca restul vor sta in genunchi sa-i asculte. Cum chicoteau, jucandu-se cu ideea asta, parca isi si vedeau chipurile sapate in stanca, alaturi de grofii Americii. La urma urmei, acolo nimic nu e imposibil, trebuie doar sa-i dai un branci la vale ideii si-apoi ea creste singura: cu cat e mai groasa, cu atat mai mari sunt sansele ei sa prinda viata: "totul e sa vada ca ai tupeu", se incurajau ei, "ca nu umbli dupa ciurucuri. Ori lucrezi cu munti, cu planete, ori stai acasa". Inainte, insa, de-a da clasa juniorilor americani, cei doi au aflat ca trebuie, la randul lor, sa treaca printr-un mic instructaj. Chestii de procedura, si-au spus baietii nostri, c-asa sunt americanii: sa fie toate piulitele bine stranse, sa nu cada vreun surubel pe drum. N-au retinut decat o expresie, prea o repetau toti: soc cultural. "O sa aveti un soc cultural, chestii de diferente, asa si pe dincolo, nu va panicati, inchideti ochii si respirati adanc". Frectie la tunelul groazei: "care soc cultural? Cand iesi dintr-o tara ca Romania nu te mai poate soca nimic. Si-apoi stim foarte bine ce e America: am vazut si noi filme, am purtat blugi, am mestecat cingo. Nu suntem chiar pufuleti". Ba erau pufuleti, si inca unii cazuti din Luna. N-a trecut nici o saptamana si-au rupt-o cu juniorii, cu work-shopul, cu muntii si cu planetele. S-au zapacit in asemenea hal incat a fugit fiecare unde i-au spus picioarele. Unul a ajuns la o bariera, s-a ascuns intr-o salopeta si s-a facut ca munceste pentru un banut verde. La capatul lunii, cand s-au intors, aveau amandoi niste cruste in loc de fete. Parca si-au lasat trupul acolo si si-au adus doar contururile. Intrebati cum a fost, spuneau doar atat: "ba, a fost soc cultural". Normal, faceau ceilalti, doar e America! Ei, insa, nu mai stiau ce-i normal. Nici nu reuseau sa exprime clar ce e aia, soc cultural. Cum enervara, asa, o gramada de lume, cel ce muncise la bariera isi lua inima-n colti si grai: "socul cultural e cand esti decupat cu foarfeca de undeva si esti lipit peste altceva, complet aiurea. Eu, de pilda, am fost decupat de-aici si lipit langa niste pui de americani, dar atat de aiurea de parca stateam cu capul in jos. De parca aveau in gura o banda care mergea invers cand imi vorbeau. Apoi m-am decupat de acolo si m-am lipit la o bariera, macar sa castig niste bani. Stateam la bariera aia si ma simteam ca o poza, ca un afis in vant, cu gura deschisa larg, desenata. Pentru toti cei care treceau prin fata mea eram ca un carton decupat, cu picioare si maini. Cei care-mi vorbeau, parca vorbeau unei poze. Iar cei care-mi zambeau, parca zambeau inspre un perete. Cam asta-i cu socul cultural.Ajungi sa te-ntrebi daca existi cu adevarat".