Somnul conspiratiunii

Intalnindu-ma cu un amic pe care nu-l mai vazusem de ceva vreme, am avut genul ala de discutie dezlanata, lejera, in care stirile despre ilustrele noastre persoane sunt scurtcircuitate de stiri ordinare, comune, despre care fiecare are o desteptaciune de zis. Asa ca, inevitabil, am ajuns si la fotbal, adica la meciul ala pardalnic care i-a adus lui Shakespeare o gramada de fani pentru ca ghicise, cu mult inaintea vrajitoarelor de la Craiova, ca-i ceva putred in Danemarca. Si erau atatea de zis pe marginea celui mai recent scandal national incat urma, inevitabil, sa ajungem in punctul acela critic in care discutia face mii de ramuri si ramurele, din care ies necontenit alte ramurici, carora risti sa le pierzi sirul daca nu-ti intrerupi interlocutorul. Si cum celalalt are aceeasi preocupare, adica vasleste cu propriile ramurele in gura dupa limanul pe care-l vede indepartandu-se vertiginos, discutia devine periculos de incinsa. Totusi, nu se-ntampla nimic, de parca-ntre timp ne maturizasem subit. Daca, ma rog, acceptam ca "maturizarea" e, de fapt, un soi de blazare, de lehamite "sanatoasa". Desi in taclale incoltisera ramuri si ramurelele, nici unul nu se inghesui sa le tina sirul, iar dialogul ramase in matca frivola din care pornise. Ba chiar am cazut de acord ca o anumita tonalitate, pe marginea unui astfel de subiect, ar fi cel putin ridicola. Lehamitea nu privea atat subiectul cat isteria aia colectiva care-a urmat meciului, atingand cotele unei stranii apocalipse locale. Calamitatile "traditionale" precum coruptia, blaturile guvernamentale, talhariile de partid si de stat n-au fost nicicand intampinate cu-atata patima, cu valuri asa monstruoase si reactii asa otravite. N-am auzit, de pilda, sa se fi amenajat nici o scuipatoare publica dupa chipul arbitrilor nostri politici, asa cum "pati" oficialul elvetian dupa furaciunea de la Copenhaga. Iar calificarea la europene e un moft pe langa calificarea in UE. Asa ca patima asta subita parea sa tina, mai degraba, de niste resorturi patologice, de niste rusinoase supape care nu mai au legatura cu sportul cat cu dubioase complexe, refulari si angoase. Aici, intr-un miez ascuns, rusinos si murdar, intre naparcile indolentei si fatalismului, s-au cuibarit, in timp, tot felul de superstitii bolnave, printre care cele mai proaspete sunt teoriile conspirationiste. Nu le-as fi acordat, totusi, atata atentie daca ieri n-as fi avut o alta discutie, mult mai incalcita, cu un adept infocat al acestora. Tipul (cu care-am avut, in trecut, niste reprize controversate in cafeneaua "La Taclale") ma sunase sa-si exprime indignarea fata de felul in care "ne-a denigrat tara" un ziarist de la New York Times, Richard Bernstein, al carui reportaj din Sulina fusese publicat cu trei zile-n urma, sub titlul "Romania supravietuieste, dar ramane in spatele Europei". Desi nu se referea la calificarea ratata, dupa agitatele opinii ale petentului era vorba de-aceleasi forte externe care n-au altceva mai ocult de facut decat sa ne destabilizeze si sa ne denigreze tara. Induiosat ca mai exista naivi care fac din chestiunea nationala o cauza personala, mi-am concediat lehamitea "sanatoasa" si mi-am propus sa verific: la urma urmei, era o cauza nitel mai nobila decat un meci de fotbal. Asa ca am cautat articolul pe Internet. Dupa ce-am pierdut ceva vreme cu "birocratia" digitala, am reusit, in fine, sa acced la arhiva New York Times. Ei bine, fata de ce-am scris eu, acum trei ani, dupa ce-am vizitat saracia aia numita pompos "Venetia orientului" ("Europolis", fostul leagan al Comisiei Europene a Dunarii, blabla), articolul astuia mi s-a parut chiar finut, si n-am vazut nicaieri vreo samanta conspirationista. Cel mult niste ambiguitati (sa zicem) istorice, de genul: "Sulina a fost ridicata de turci pe cand Romania era parte a Imperiului Otoman, dar rusii au fost aici de pe vremea lui Petru cel Mare" - in timp ce scriptele noastre spun ca prima atestare documentara a Sulinei a fost acum 1050 de ani (in "De administrando imperii" a lui Constantin Porphyrogenetul, aparea cu numele de Solina). In rest, articolul nu mi-a parut nici negru, nici alb, cel mai "aspru" pasaj fiind, eventual, cenusiu - dupa culoarea lumii in care reporterul nimerise alunecand pe firul Dunarii, dinspre Germania, Austria si Ungaria: un tinut "parca din lumea a treia, unde domnesc atotputernic praful si inapoierea, destinat sa fie ruda saraca a membrilor occidentali ai UE", unde masinile faceau slalomuri printre vaci si carute trase de magari, iar "oameni in haine jerpelite" stateau pe marginea strazii "in fata cosurilor de rosii, oua sau pepeni, sperand ca soferii se vor opri sa cumpere". Ma rog, niste descrieri nu tocmai magulitoare, dar nici inautentice. Unde-ar fi conspiratiunea? Totusi am zis sa merg cu cercetarea mai departe, pe firul indicat de protestatar in sprijinul teoriei sale. Imi tot vorbise despre un volum care parea sa-i fi zgaltait serios naturelul in directia asta: "Dezvaluiri cutremuratoare despre modul in care Francmasoneria cauta sa distruga Romania". Am dat, de sanchi, o cautare pe Internet si am avut surpriza sa gasesc, pe un sit ioghinesc, niste extrase edificatoare; sub semnatura inginerului Viorel si-a doctoritei Camelia Rosu, cutremuricitoarea carte fusese publicata acum sase ani la Editura Ananta. Iata, de exemplu, cum suna un discurs conspirationist interceptat de autori: "noi (Sionistii) sedem acum in umbra cu organizatia noastra secreta. Marile puteri nu mai pot hotari acum nici cel mai neinsemnat acord fara ca noi sa nu luam parte. Autoritatea va trece in strada adica intr-un loc public si noi ne-o vom insusi!... Pentru a pune mana pe opinia publica trebuie sa o derutam cu zvonuri contradictorii astfel incat crestinii obositi, sa renunte la a mai face politica! Acesta este primul secret. Al doilea secret consta in a inmulti asa de tare defectele poporului (alcoolismul, homosexualitatea, coruptia, dezbinarea, dependenta de droguri, obiceiurile rele, pasiunile) incat sa ajunga sa nu se inteleaga unii cu altii!... Atunci vom avea puterea. (...) Asa vom supune si presa, care va fi o forta!... Mai intai ea va cadea in mainile celor imbogatiti si prin ei in mainile puterii noastre (Sionistii). Imbecilii care vor crede ca repeta opinia unui ziar independent vor repeta parerea noastra (a Sionistilor) sau pe aceea care ne place noua". O dezvaluire si mai cutremuricitoare era ca "initiatii Sionisti in magie neagra fac chiar ritualuri satanice pentru a adormi (inabusi) sufletul national roman, deoarece ei stiu ca pamantul Romaniei va fi centrul spiritual al planetei. Conducatorii Sionisti considera (in mediocritatea lor) ca daca vor stapani aceasta tara si se vor stabili ei aici (pamantul ales) vor deveni astfel poporul ales! Pentru aceasta ei se folosesc de unii oameni politici si de metodele specifice razboiului psihologic ca sa genereze haosul si mizeria care la ora actuala exista din plin in Romania. Din pacate miscarea Sionista se bazeaza si pe ignoranta si delasarea multor romani care pot fi astfel foarte usor manipulati prin presa, radio, televiziune". Ma rog, asta-i farmecul discret al democratiei: fiecare poate sa umble liber si sa spuna ce vrea. Cum ne-au facut acolitii lui Bivolaru pe noi manipulatori vanduti francmasonilor, asa o fi si Bernstein, probabil, vandut conspiratiei sioniste. Dar tot nu pricep o chestie: de ce-ar fi conspiratacit el taman la Sulina? Asa, doar ca sa ne "inabuse" sufletul national? Ori ca sa se stabileasca acolo ("in mediocritatea sa")?