Telelovele

Daca as vrea sa croiesc o telenovela, in cartierul Km 4-5 as gasi toate ingredientele necesare unei productii beton. De altfel, betonul e bogatia naturala a zonei: cat vezi cu ochii, superbe salbe de blocuri isi desfac cu blandete placile prefabricate, soptind minunate povesti despre locatari si destinele lor frumos curgatoare. O vizita de documentare intr-un apartament de doua camere rezolva toate detaliile scenografice: avem, in primul rand, acele bucatarii proptite la intrarea in casa - folosita si ca gura de aerisire. Poti afla, astfel, daca vecinul de la unu a desfacut butoiul cu varza, daca cel de la trei si-a uitat tocanita pe foc ori prajeste hamsie si, mai ales, ce sesiuni de comunicari gazduieste fiecare in propria locuinta. Perete-n perete cu bucataria e baia. Mai exact, chiuveta-n chiuveta. Si nu doar la conducte s-a facut, astfel, economie: o solutie tehnica de-o uluitoare simplitate face ca chiuveta si cada din baie sa foloseasca aceleasi robinete, o rotire a pipei dinspre chiuveta spre cada facand acest vis posibil. Trebuie doar ca cel care face dus sa anunte bucataria, caci dijmuiesc aceleasi surse de apa. Unii care dorm, probabil, pe stadioane cartesc ca aceste apartamente sunt, de fapt, niste garsoniere cu un perete in plus si ca ar fi o exagerare ca cele doua containere obtinute sa fie numite camere, chiar daca-s varuite. Insa trebuie sa-i asculti si pe agentii imobiliari, care au destui asi in maneca pentru a contracara astfel de carteli: conform planului lor tarifar imbatabil, doua camere la bloc nu-s doua camere de bicicleta, iar doua tevi mai putin la bucatarie inseamna doua apometre in minus la baie. Si viceversa. Pentru cadre exterioare mai plastice, cartierul ofera o recuzita exceptionala, ce-i confera unicitatea: niste garaje care, de la distanta, par un fel de huse de tabla pentru stramosii masinii Dacia. Nu stiu sigur cum functioneaza: probabil ca husa-garaj se rabateaza cumva, apoi soferul parcheaza la marele fix, ca sa traga husa la loc, peste mostenirea lui Burebista. Cum insa telenovelele, ca si filmele porno, se bazeaza in special pe cadre interioare, care-s ieftine, simple si de efect, sa ne intoarcem la apartamentul-container. Ne mai trebuie cateva personaje expresive, patetice, o intriga saltareata si lacrimi din belsug rostogolindu-se pe obraji. Nici nu-i nevoie de casting, caci cele mai tari personaje sunt chiar locatarii de-aici. Il avem, mai intai, pe Fane: un fost marinar, de vreo 30 de ani, nitel introvertit, nitel erudit, nitel yoghin, nitel alcoolist si, cum spune majoritatea, nitel dus de-acasa. Maica-sa, o coafeza guresa si energica, crede insa ca viata-i destul de simpla daca stii s-o apuci. Ea s-a apucat sa-si consulte clientele, sa afle una dispusa sa se culce cu Fane al ei: asta ar trebui sa rezolve imediat toate problemele. Si cum oferta cuprindea si-o suma buna de bani, gasi iute o tipa dezinhibata. Fane, care nu stia nimic despre toate acestea, cazu in capcana dragostei: insa, in loc sa se culce cu fata, fraierul se indragosti lulea. O perioada, fata fu multumita: banul venea, baiatul o diviniza, ba o ceru si-n casatorie! Prin episodul zece, insa, apare alt marinar, care s-a-ntors din voiaj doar ca sa complice nitel lucrurile: fata lui Fane era prietena lui, asa ca ea trebuie sa-l viziteze acum in mare taina pe Fane. Apoi povestea se complica si mai mult, pentru ca marinarul cel viteaz o rupe-n bataie, iar Fane, in fiecare episod in care-i vede vanataile, plange de mama focului. Asa se face ca, pe la episodul 30, fata ii marturiseste totul. Fane plange si mai tare, o duce in baie si-i arata ca pentru ea cumparase chiar si un sapun Lux, in locul obisnuitului Cheia, motiv in plus sa o ceara-n casatorie. "Da, Fane, face ea, prin suvoiul de lacrimi, ma iubesti iar ala ma bate. Dar dupa ce ma bate, ma duce la munte, la restaurante, imi ia haine si cosmeticale. Astea-mi trebuie, Fane, ce sa fac io cu dragostea?". Asa ca fata se-ntoarce la bataus, Fane se-ntoarce la alcool, iar coafeza guresa si energica se-ntoarce la clientele ei, in cautare de noi aventuri. O poveste autentica, sensibila, educativa, ce ne-arata ca, la capatul povestilor de amor, ca la toate dramele noastre, sunt tot lovelele.