Tupeu de parlamentar

Introducerea votului uninominal pentru desemnarea parlamentarilor produce agonie si extaz in randul candidatilor.

Cu toate ca-si doresc sa ajunga parlamentari, multi dintre aspiranti au emotii in ceea ce priveste trecerea acestui examen electoral. Teama vine atat ca urmare a exigentei alegatorilor, cat si a costurilor ridicate ale campaniei, pe care vor trebui sa le suporte. Colac peste pupaza, unii politicieni se dau de ceasul mortii, de teama candidatilor-vedeta, si cauta solutia salvatoare, astfel incat sa faca fata cheltuielilor cu evenimentele pe care le vor organiza din dorinta de a atrage cat mai multe voturi. Zilele trecute, citeam pe un flux de stiri ca cei 50 de mii de euro, cat ar putea cheltui in campanie, reprezinta o suma mult prea mica pentru unii aspiranti la mandatele de deputati sau senatori. Asa ca, pentru a-si "menaja" conturile, unora le-a venit ideea sclipitoare de a sugera majorarea plafonului de cheltuieli. Dupa parerea altora, ar trebui stipulata o diferentiere in functie de colegiu. Toate aceste manevre, deocamdata la stadiu de sugestii, au aparut din cauza temerii ca viitorul Parlament va avea un excedent de vedete, oameni care, pe langa notorietate, dispun si de resurse financiare importante. Intrucat anumiti candidati trebuie sa depaseasca un prag de notorietate, ceea ce implica si costuri mai ridicate, voci din PNL sustin ca se impune o modificare a legii finantarii campaniilor electorale, plafonul actual fiind insuficient. Si democrat-liberalii considera ca, pentru a face o campanie eficienta in marile orase, e nevoie de bani mai multi, suma potrivita fiind de 100.000 euro. Liderul acestei "licitatii" pe banii contribuabililor este un PSD-ist care a inregistrat o initiativa legislativa care, daca ar fi votata, ar mari de sase ori limita actuala a finantarii campaniei pentru desemnarea parlamentarilor. Tupeul celor ce pretind ca slujesc in Parlament interesele celor ce i-au votat pare sa nu aiba limite. Si asta in conditiile in care un raport comparativ, realizat de Asociatia Pro Democratia, arata ca, in 1997, candidatilor britanici li se permiteau cheltuieli de maximum 7.700 dolari, francezii aveau limita de 37.000 dolari, iar in Italia, cheltuielile per candidat sunt de cel mult 57.500 dolari. Potrivit aceleiasi surse, in Germania, Olanda si Suedia exista mecanisme prin care se descurajeaza strangerea de fonduri in exces. Altfel spus, sumele prevazute de legislatia autohtona sunt mai mult decat suficiente, insa, constienti de neincrederea pe care o inspira electoratului, pretendentii la mandatele de parlamentari incearca, pe banii contribuabililor, sa-si asigure macar patru ani de huzur.

Scris de: {autor}Mihaela CIORBARU{/autor}