Turmentarea electorala

Spatiul public a fost impanzit de afise electorale. Fete ale unor necunoscuti zambesc electoral de pe ziduri de bloc, de pe panourile instalate in puncte de maxima vizibilitate, de pe bannere atarnate de-a lungul bulevardelor.

Sa vrei sa nu-i vezi si ti-ar fi imposibil. Desi scopul lor este sa te convinga sa votezi, sa-ti ceara votul, portretele augmentate, inalte de doua-trei staturi de om, par ca te obliga sa mergi la vot, ca iti impun, ca iti ordona. Cu astfel de fantasme electorale care isi disputa intre ele spatiul public de parca ar participa ele insele (afisele) la alegeri, vointa omului, liberul arbitru, asa cum am invatat ca i se mai spune, pare ca este batjocorita. Reclamele uriase, pentru ca este vorba despre un intreg procedeu comercial, elaborat pana in cele mai mici detalii, cu scopul de vinde imaginea ilustrilor necunoscuti care se bat pe voturile noastre, iau peste picior optiunile electoratului si parca poruncesc "Nu-l vota pe ala, uite-aici pe cine trebuie sa votezi!". Partidele care au invadat orasul cu afise si postere cu oferta lor electorala sunt asemenea negustorilor disperati ca nu-si vor mai vinde marfa. Conform regulilor de piata, cu cat disperarea este mai mare, clientii fug, iar marfa expira in galantare. Pe 25 noiembrie vom afla daca aceasta regula se aplica si in cazul candidatilor la Parlamentul European. Atunci vom afla daca vointa romanilor poate fi educata prin intermediul unor afise, si daca nu cumva risipa de materiale electorale, duce la rezultate contrare celor scontate, la matracaj. In toata aceasta invadare a spatiului public, in care agenda zilei este facuta de capetele de afis ale formatiunilor politice, de parca nimic altceva nu ar mai conta, de parca am fi vindecati de toate, de parca toate problemele cotidiene ni s-ar rezolva de la sine si nu ne-ar mai ramane decat vesnica dilema zapacitoare, fara sughituri etilice, "Cu cine votez?!", exista si o dimensiune financiara. Un personaj cunoscut constantenilor, care dupa ce a lasat functia de prefect al judetului s-a luat de politica, ajungand ceva mai mult decat un bagator de seama in partidul lui Voiculescu, a facut ieri una dintre putinele afirmatii coerente pe care ne-a fost dat sa le auzim de la el. Mai mult decat atat, enuntul a avut un continut profund, care ne-a pus pe ganduri. "Cu banii cheltuiti de unii in campanie am fi putut ridica trei spitale judetene in Constanta", a spus el. Si dupa toate calculele si numaratoarea afiselor - "doua la primarie, doua la scoala de fete", vreo cinci-sase pe bulevardul Tomis, si asa mai departe - avea dreptate. De aici am putea sa intelegem, daca am fi legati la ochi, ca oamenii au investit atat de mult in campanie pentru ca le pasa de soarta judetului, a tarisoarei etc, sau sa intelegem, ca asa cum nu le pasa pe ce arunca banii, asa nu dau doi bani nici pe problemele oamenilor ale caror voturi le cer. Prin urmare, finalul unei campanii electorale depinde si de nuantele si formele pe care le iau metodele de persuasiune in perceptia electoratului, care pana la urma este singurul stapan pe deciziile si actele sale, pentru ca nu am ajuns inca o natiune de becisnici, de subiecti care sa reactioneze favorabil la actiuni de spalare a creierului. In final, depinde de fiecare daca alege sa mearga sau la urne, si daca da, ce sa voteze.

Scris de: {autor}Manuela MOLDOVEANU{/autor}