Udrea, Cenuşăreasa PDL-ului

Vă zic din prima: să nu luaţi la propriu chestia cu Cenuşăreasa şi să nu v-o imaginaţi pe Udrea alergând pe scări cu un singur condur de cleştar, pentru că nu este cazul.

Însă, cel mai discutat subiect în urma alegerilor de duminică de la organizaţia PDL Bucureşti a fost cu privire la pantofii Elenei Udrea. Doamnelor, eu vă înţeleg. Sincer! Dacă o invidiez cu adevărat pe femeia asta pentru ceva... atunci o invidiez pentru colecţia de pantofi. Nu cred că am văzut pereche de încălţăminte purtată de ea care să-mi displacă. Dar nu am ce face decât să visez, să-mi doresc şi să mă gândesc că poate, odată şi odată, peste ani şi ani, voi purta şi eu aşa ceva. Dar să discuţi obsesiv despre încălţămintea Elenei Udrea mi se pare deja prea mult. Că-s pantofi de la Chanel, Blahnik, Prada, Gucci sau Louboutin ori de la magazinul din colţ... chiar nu mi se pare relevant. Aţi fi vrut să vină desculţă sau încălţată cu Guban numai ca să pară destul de umilă pentru o ţară aflată în recesiune? Nu cred că ar fi ajutat pe nimeni. V-ar fi plăcut să poarte nişte espadrile chinezeşti? Atunci aţi fi făcut-o comunistă probabil. Franţujii nu-s buni, că-s capitalişti, spaniolii sunt prea excentrici şi italienii n-au prejudecăţi. Probabil că aşa se "disecă" o garderobă. Vă spun din nou, cu toată sinceritatea, nu cred că am desluşit vreodată ce părere am despre această Elena Udrea, care în anumite clipe mi se pare cea mai sinceră din lume, apoi am văzut-o ca fiind lipsită de scrupule. Pare că vrea să facă ceva bun şi mă gândesc eu acum că drumul spre iad este pavat cu bune intenţii. Numai că, în lumea noastră, cu Vuitton pe braţ sau nu, cu pantofii de mii de euro sau de câteva sute de mii de lei vechi, poţi să minţi şi să înşeli la fel de bine dacă asta-ţi este intenţia. Cică, aşa cum spun comentatorii, Angela Merkel nu s-ar înţoli asemenea Elenei U. Şi ce? Există o matrice, un pattern, un model obligatoriu de urmat? Poate d-asta pierdem... că vrem ce au alţii şi că nu acceptăm că uneori şi pantofii de mii de euro pot merge pe drumurile prăfuite pe care le parcurgem cu toţii. Ne uităm la pantofi şi uităm să criticăm ce ar trebui de fapt... conţinutul. Vrem să hulim?! Ar fi bine să începem să o facem. Dar pe considerente mai plauzibile decât o pereche de încălţăminte, o geantă sau o rochie. Nu ne place o persoană?! Foarte bine! Hai să o criticăm! Dar ce ar fi să stăm să o ascultăm şi abia apoi să aruncăm cu piatra. Dar... ştiţi cum este românul? Se pricepe cel mai bine la politică, fotbal şi, mai nou, la modă.