Un pitic ce danseaza

Dar ce este fericirea? In urma cu cateva zile, intr-o dimineata, m-am trezit cu intrebarea asta in minte si nu mai pot scapa de ea. La fel cum nu putem scapa de refrenele melodiilor proaste pe care le prindem intamplator in timp ce ne plimbam prin oras sau mergem la serviciu si ne trezim ca le fredonam toata ziua. Ne uitam rusinati in jur atunci cand realizam ca tocmai am fredonat "Of, viata mea" sau alte balade desprinse tocmai din sufletul de aur al acestui minunat popor care s-a ingramadit sa traiasca parca numai pe la periferiile oraselor. Si isi cauta fericirea, caci de aici plecasem. M-am tot straduit sa studiez definitiile de dictionar, am cautat sa aflu ce spun filozofia si Biblia despre asta. Apoi am auzit o melodie la radio. Un baiat haios canta pe o chitara ca "Fericirea e-un lucru marunt/ E o aripa care vibreaza/ Fericirea e-un lucru mic/ Un pitic ce danseaza". Un pigmeu ce danseaza. Versurile acestui baiat m-au lamurit bustean! In schimb, tot incercand sa pricep ce au vrut ele sa spuna, m-a apucat o ameteala de a trebuit sa ma asez pe un scaun pret de un minut si sa cer un pahar de apa. Minerala. Apoi, m-am inveselit brusc. Mi-am amintit cum Socrate i-a replicat unui interlocutor care se plangea ca nu mai intelege nimic din dialectica maestrului si ca l-a apucat ameteala, ca acela este inceputul intelepciunii. Prin urmare, ce este fericirea? In timp ce ma plimbam prin oras in cautarea unui intelept care sa ma lumineze, m-am intalnit cu un vechi prieten. La inceput l-am ocarat ca m-a intrerupt din calatoria initiatica. Ne-am asezat la un pahar de suc si amicul a inceput sa povesteasca despre un curs la facultatea de stiinte economice, in care un cunoscut profesor universitar le-a facut un test. I-a intrebat pe toti acei studenti de ultimul an de la ASE ce isi doresc in viata. "Inchipuie-ti, prietene, ca cei mai multi dintre noi au spus ca vor sa fie fericiti, sa se realizeze pe plan profesional, sa aiba o familie. Atunci, profesorul a replicat ca toate acestea sunt deziderate si ca e foarte grav ca nici unul dintre noi nu a putut sa dea detalii despre ce isi doreste in viitorul apropiat si cu atat mai putin despre ce isi propune sa faca". Profesorul i-a mustrat ca nu au o reprezentare corecta a viitorului. Acesta este motivul pentru care cei mai multi dintre romani nu se pot adapta schimbarilor ce apar uneori in viata. De aceea se arunca de la balconul apartamentului fara sa lase macar un bilet de adio, dupa ce au fost concediati de la fabrica unde lucreaza din 1970. De aceea romanii sunt foarte imobili si nu sunt obisnuiti sa urmareasca oportunitatile si sa se adapteze provocarilor lumii in care traim. De aceea tinerii termina o facultate si nu au nici cea mai vaga idee incotro s-ar putea indrepta si cei mai multi aleg sa se faca profesori, de exemplu, chiar daca nu au nici un fel de vocatie sau se orienteaza spre domenii cu totul si cu totul diferite sau spre meserii generale precum agent imobiliar, comis voiajor si altele asemenea. Si, atunci cand sunt intrebati ce isi doresc in viata, ei spun, inchizand ochii, ca vor fericire si familie. Si un BMW nou. Si o casa mare. Si l-am parasit pe prietenul meu mai confuz decat fusesem inainte de intalnirea cu el, dar cu o bucurie rautacioasa: nu sunt singurul care nu stie ce e fericirea. O fi, totusi, un pitic ce danseaza!