Un simplu concept

Istoria este un concept. Istoria mai inseamna case, monumente, biserici, temple si viata ingropata a celor care au trait inaintea noastra. Cei care au iubit ori au urat s-au bucurat de soarele diminetii, de ploaia amiezii care uda recoltele. Sau care ii bucura pe amantii indragostiti. E vorba de aceeasi poveste a omului "spanzurat" intre casa din cer si cea de pe pamant in care locuieste temporar, disperarea cu care incearca sa priceapa ceva din sensul existentei. Acolo sunt sperante si zbateri, ingeniozitate si uneori inocenta, alteori prostie, reusite si greseli. In orice caz, e aventura teribila a umanitatii intr-o lume pe care vrea sa o cunoasca si sa o domesticeasca. Dar toate astea sunt vorbe goale, nu-i asa? Caci, pentru cei mai multi dintre noi, singura gara cu istoria, dupa absolvirea liceului, este muzeul pe care il vizitam cu ostentatie in concedii, ca sa le aratam prietenilor preocuparile noastre culturale. Si documentarele de la Discovery, atunci cand mai schimbam canalul TV ca sa scapam de reclamele ce ne fragmenteaza serialul preferat. Constanta are muzee. Constanta are muzee in aer liber si muzee ingropate. Sapi o groapa in curte si dai de ziduri. Vine conducta de gaze, se sapa un sant si se ajunge chiar in bucataria grecului sau romanului, la aragazul sarmanului om. Aproape peste tot unde s-au facut lucrari de anvergura, mai ales in Peninsula, dar nu numai, au fost gasite incinte. Unele spatii au fost amenajate, acolo unde se putea. Este exemplul parcului arheologic de pe Ferdinand sau de zidurile refacute ale unui cartier antic, de langa Catedrala ortodoxa. Trecem de fiecare data pe langa toate acestea cu absenta omului marunt, preocupat de treburile profane, cu aceeasi nepasare cu care constantenii in general privesc marea. Altfel, suntem incantati cand gasim grupuri de straini zgaindu-se la ziduri, ascultand explicatiile ghidului, schimband cu interes pareri intre ei. Ne place sa ii vedem la statuia lui Ovidius incercand sa citeasca epitaful in latina si devenim brusc mandri ca locuim in Constanta. Necazul e ca multe monumente sunt acum sub pamant si nu pot fi vizitate de turisti. Iar altele sunt neingrijite. S-a scris de multe ori in ziare, spre exemplu, despre Edificiul roman cu mozaic, in parcul caruia si-au gasit adapost hotii de fier din port. Din incinta lui au fost furate, la interval de cativa ani, doua statui antice. Fara ca politia sa prinda pe cineva, fara ca apoi sa se ia vreo masura de securizare. In schimb, cu o zi inainte de venirea lui Nea Nelu pe litoral, cativa muncitori se chinuiau de zor sa pieptene ce mai ramasese din gardul viu ce inconjoara parcul edificiului si sa stranga gunoaiele din zona. Mormantul pictat de langa restaurantul "Zorile", de o valoare inestimabila, e ingropat. La fel bazilicile din batranul Tomis. Una la gara, una sub liceul "Eminescu", una la prefectura _0 sau asta era din alt text! Ele nu se pot vizita. Ce sa mai spunem despre alte vestigii insolite pentru acest spatiu, cum ar fi un templu egiptean construit de negustori in Tomis! Sau despre bisericutele de la Basarabi, sapate in creta, care se pot vizita numai cu aprobare speciala. Si care se tot reamenajeaza de ani buni, numai pe hartie insa. Caci acolo ploua in continuare in monumente unice. La fel cum ar fi plouat, imediat dupa descoperire, si in cripta Sfintilor Martiri Epictet si Astion daca arheologul care a lucrat acolo nu ar fi cumparat o foaie de cort din banii lui ca sa protejeze monumentul. Dar istoria este numai un concept, nu-i asa?