Un Zorro al democratiei

Probabil ca toti ziaristii trec printr-un moment al vietii in care sunt cuceriti de utopia dulce a celui care poate sa faca dreptate in lume. Poate sa se lupte cu morile de vant si uneori izbandeste. Poate sa schimbe realitati, sa faca sa se prabuseasca guverne, sa creasca pensiile, sa ii ajute pe nedreptatiti. Asa cum, vorba cantului, orice femeie are o zi in care trece prin gara frumusetii. De aici, insa, se poate naste un soi de mesianism imbatator care iti da aripi, dar te si poate fura daca nu stii sa il controlezi. Intr-un manual de jurnalism am citit o fraza cinica despre riscurile la care se poate expune un ziarist. Dupa ce autorul le prezenta si acredita ideea ca ziaristul de investigatii trebuie sa mearga pana la capat, discursul isi schimba brusc registrul: "Un ziarist mort nu poate sa mai scrie anchete". In ultimul timp, pare a se fi construit deja, aiurea, in multime, un mit al ziaristului care poate chiar sa faca dreptate. Intr-o tara in care toti sunt "ai lor" si au, deci, aceleasi interese de grup, ziaristul e un fel de Zorro, care manuieste cu multa abilitate spada verbului si a epitetului, in folosul celor multi. El stie sa se strecoare si sa sape, are talentul de a gasi elemente importante acolo unde ceilalti nu vad nimic si are curajul sa se lupte cu mai-marii zilei. Chiar si mie, un incepator in aceasta meserie pretentioasa, mi s-a intamplat sa ma intalnesc cu oameni care erau convinsi ca ii pot ajuta sa traiasca mai bine. In realitate, lucrurile nu stau deloc asa. Pentru ca un ziarist nu poate sa faca dreptate, nu poate sa ii inchida pe escroci sau pe delapidatori, nu poate da inapoi banii oamenilor, chiar daca a dat de urma hotilor. Ziaristul poate doar sa semnaleze o anumita neregula, iar organele abilitate sunt obligate sa se autosesizeze. Ca asta se intampla doar in filme, e discutia care ne intereseaza. In rest, autoritatile se implica numai atunci cand informatia adusa in lumina de catre ziarist le ajuta sa regleze conturi. Sau daca s-a facut deja prea multa galagie si lucrurile nu mai pot fi acoperite. Imi amintesc ca saptamanile trecute am scris o ancheta despre un salon de masaj erotic oriental, in care masajul era numai un pretext pentru sex in toata regula. Mai mult, aceste lucruri erau precizate chiar si pe site. Asa cum era firesc, inainte sa dau drumul articolului am telefonat la Politie. Unul dintre sefii de la "Ordine si paza" ne-a confirmat ca in spatele unor astfel de stabilimente se afla, aproape mereu, un bordel. Am asteptat sa vad vreo reactie din partea Politiei. Ea a intarziat sa apara. Astfel de lucruri te descurajeaza ca ziarist, in particular, si ca om ce se incapataneaza sa mai creada in lucrurile principiale, in general. In schimb, la Bucuresti, s-a intamplat ca a doua zi sa se desfasoare o razie a Politiei in cabinete de masaj, la care au participat mai multi colegi din presa centrala.