Vamos a Mamaia!?!

Cu sau fără reclamă, Mamaia este una dintre staţiunile litorale preferate de turişti. De ce? Nu îmi pot explica.

De câţiva ani încoace, Mamaia a devenit raiul piţipoancelor şi locul de împerechere al cocalarilor, spaţiu de etalare a maşinilor cu mulţi cai putere şi a fiţelor fără fond. Aici vin toţi îmbogăţiţii peste noapte să ne arate cât de tari sunt ei, mai ales în condiţiile în care mămica sau tăticul au ceva afaceri cu statul. Putem găsi ce nici cu gândul nu gândim. Dacă este nevoie, „dăm o tură" pe plaja din dreptul hotelurilor de fiţe şi ne-am format o imagine. Nu există tineri care se laudă cu eticheta de piţipoancă sau cocalar care să nu aibă pe Facebook sau hi5 măcar o poză în costum de baie, cu ochelarii de soare la ochi, pe plaja din Mamaia, cu vreun hotel renumit pe fundal. De ce a ajuns Mamaia raiul maneliştilor? Şi acesta este un mister. Probabil că numeroasele evenimente pe care Radu Mazăre le-a organizat verile trecute au atras, într-adevăr, oamenii. Însă, numai un anumit segment, din câte se pare. Şi vă spun sincer că, în ultimii ani, am ocolit Mamaia cât am putut de mult. Nu-mi venea să păşesc acolo în niciuna dintre zilele de vară şi, dacă nu eram obligată de împrejurări, nici nu o făceam. Noi, constănţenii, avem norocul de a cunoaşte şi alte locuri pentru plajă sau distracţii, decât cele binecunoscute de sezonişti. Dar de ce m-aş fi dus acolo? Să văd brazilience? Suntem sătui chiar şi de numele ţării care ne este lăudată excesiv de ceva ani încoace. Sau maşini de epocă? Nu-l vedem pe Mazăre prin oraş? Ajunge! Ori, îi putem urmări pe funcţionarii publici la bordul maşinilor lor de lux şi aşa nu mai avem nevoie de niciun show auto în Mamaia. Vara lui 2010 se anunţă a fi seacă în evenimente şi deja se simte liniştea. Turiştii încep să vină pe litoral, însă parcă nu mai este agitaţia din alţi ani. Parcă muştele nu mai trag la o dulceaţă pe care nici măcar nu o cunosc, plătită din banii unor contribuabili care nici măcar pe plajă nu ajung, d-apăi să vadă giumbuşlucurile celui pe care l-au ales să îi conducă. Săptămâna trecută am descoperit o altfel de Mamaie. Una calmă, caldă, liniştită şi primitoare, care semăna mai mult cu o staţiune şi mai puţin cu un bâlci. Cu o promenadă care cerea o plimbare, o mare curăţică, doar câteva alge care pluteau şi stricau limpezimea apei, un vânticel liniştit care îmbia la visare. Terase primitoare, muzică frumoasă, niciun Guţă şi niciun Copil Minune, mâncare bună şi turişti bine crescuţi, care nu consideră că plata unui sejur la mare îi face şi stăpâni peste aceasta. Dar vinde atmosfera asta? Se poate face reclamă unei staţiuni fără piţipoance, cocalari şi maşini de sute de mii de euro? S-ar mai vinde ziarele de scandal vara? Dar carnea prăjită la soare a bamboo-istelor?