Veloruţia de o zi!

Biciclesc, deci exist! Se pare, dragii mei, că trăim în aceste zile finalul dominaţiei zmeului în favoarea lui „bici", prescurtarea de la ultima fantezie a primarului nostru, astfel că celebra vorbă măzăristă „mă dau cu zmeul" s-a transformat mai nou în „mă dau cu bicicleta"...

Primarul a renunţat, chipurile, la maşinile de lux şi merge la serviciu cu bicicleta, pe motiv că s-a scumpit gazu'. Îmbrăcat în trening, cu pantofi sport şi cu şapca pe cap, Răducu a dat câteva sms-uri ziariştilor de casă şi apoi a pornit ziua, în amiaza mare, o cursă pe bicicletă, de la locuinţa sa din staţiunea Mamaia către Primărie. Wow! Şi ce să vezi! Ştirea a făcut înconjurul planetei cu tot cu declaraţiile incendiare aferente legate de izmenele de protecţie, dimensiunile posteriorului şi antrenamentele de pregătire. Un umil superstar, ce mai....

Primarul consideră că pedalatul reprezintă din start un mare avantaj pentru că mergând zilnic cu bicicleta la serviciu poate observa mai bine problemele din oraş şi le va rezolva probabil din mers...
După ce a parcurs în 20 de minute cei 8,5 kilometri de la locuinţa sa din Mamaia până la Primărie, Mazăre a uitat însă utilitatea profesională a velocipedului şi ne-a sfătuit să ne apucăm de sport, concluzionând în final că „sportul şi gagica, a împărăţit lumea".

Din păcate pentru el, biciclistul-şef se află într-o fază în care mersul pe bicicletă este promovat doar ca sport şi relaxare, nu şi ca mijloc alternativ de transport, în contextul în care în Constanţa nu există nici măcar un metru pătrat de pistă de bicicletă. Gândindu-mă la Amsterdam, cu siguranţă visez prea departe. Din păcate pentru noi, constănţenii, toate avantajele mersului cu bicicleta au fost înţelese perfect doar de ţările occidentale şi de câţiva primari autohtoni, care nu doar că investesc în infrastructura dedicată, ci încearcă să descurajeze folosirea maşinilor, chiar şi atunci când mergi la gagici.
Cu siguranţă, mulţi dintre noi ne-am dori să renunţăm la maşini în mediul urban şi să sărim pe şaua unei biciclete, îndreptându-ne spre locul de muncă, de agrement or what ever, dar nu prea avem cum, astfel că această campanie a primarului pare că ascunde cu totul alte interese, publicitare, cum de fapt suntem obişnuiţi.

Dacă Primăria ar fi venit cu ideea să construiască şi piste pentru biciclete odată cu ghetoul pentru sărăci, atunci OK, se mai legau lucrurile. Dar Primăria alimentează maşinile, nu mai vorbesc de lipsa locurilor de parcare sau de înjurăturile îndreptăţite ale oricărui pieton. Am dreptul să cred în ciudăţenia şi ilogica ieşire la rampa a primarului, însă o pun pe seama vâlvei politicii, care este menită, de regulă, să distragă atenţia de la problemele care apasă. Cam aşa şi aici, căci „veloruţia" s-a terminat l-a fel cum a început - mesianic, strategic şi total (ne)întâmplător, în presă şi punct.

Vreţi un bonus? Urmează rolele...