Vocatia nesupunerii

Un partid politic reprezinta, in cea mai simpla acceptiune, o comunitate de oameni care,(bine ar fi) avand in comun o ideologie, consimt sa paseasca pe calea aratata de cel recunoscut de majoritate ca fiind lider. Iar liderul este cel care trebuie sa aiba suficienta autoritate cat sa se asigure ca tot ce misca in teritoriu, are chipul si asemanarea structurii de la centru.Ultimii ani de democratie romaneasca au demonstrat ca la noi acest principiu nu functioneaza eficient deoarece politicianul roman fie are vocatia nesupunerii, fie nu intelege cum functioneaza disciplina de partid si atunci rastoarna logica lucrurilor.Ne oprim in aceasta analiza la exemplul aliantei castigatoare -ADA si a PSD-ului. E mult spus ca vom incerca sa testam capacitatea de aliniere a structurilor din teritoriu la deciziile impuse de la centru."Buna" coabitare a partidelor din cadrul Aliantei si, implicit, succesul in alegeri ar trebui sa tina pe de o parte de nivelul de compatibilizare a filialelor, iar pe de alta parte de modul in care aceasta armonizare corespunde cu miza fiecarei structuri teritoriale.Primul criteriu, compatibilitatea, aduce in discutie intrebarea: filialele locale ale partidelor care au format ADA sunt capabile sa functioneze impreuna la nevoie? In cazul ADA, recentele alegeri locale, au aratat ca principiul functional a fost "unde-s doi, puterea creste", dar acest lucru nu da suficienta. In afara unor exceptii, cand s-a decis participarea unitara la unele decizii importante, Alianta da deja semne de slabiciune.Iar structurile locale de partid incep sa piarda impreuna, printr-un exercitiu ineficient de imagine. Iar perioada de dupa alegeri a scos la iveala multe cazuri in care consilierii sau parlamentarii PNL si cei ai PD nu coabiteaza atat de armonios in structurile judetene. Mai mult, incercarea de creare a unor "structuri" comune PNL-PD in perspectiva participarii la actul de guvernare de pe plan local arata ca cele mai multe orgolii sunt tocmai in teritoriu.In cazul PUR, este greu sa ne pronuntam mai ales pentru ca avem de a face cu o structura noua, neincercata de-adevaratea din punct de vedere electoral.Ceea ce se stie este ca ponderea locurilor ocupate de fiecare partid in Parlament, este suficient de clar alcatuita, cu un plus pentru aliati.Nu prea ar fi motive de neintelegere intre parlamentari! Desigur, sunt si exceptii! Iar acestea se activeaza tocmai in structurile locale ale partidelor. Aici, in teritoriu, se aude vocea nemultumita a unui pedist, care nu vrea in ruptul capului sa-si altereze imaginea defiland la brat cu peremistii, pentru ca ei seamana cu Vadim. Si viceversa e valabila.Altfel nu am putea vorbi de un pesedist, Mazare, care nu s-ar mai afisa in fata electoratului impreuna cu deputatul X de la PUR, pentru ca ar insemna sa tradeze fraternitatea cu pesedistii devotati din Constanta care s-au sacrificat pentru obtinerea unui loc eligibil.Al doilea criteriu, miza, aduce in discutie o noua intrebare: in conditiile in care exista o incompatibilitate intre parlamentarii constanteni, se pot ei subordona unei mize comune, judetul?Fiecare parlamentar isi doreste in acest moment un numar cat mai mare de activitati, care la nevoie, sa explice ca nu au uitat de unde a venit si interesele cui trebuie sa reprezinte. Stabilirea listelor la Constanta, nu a fost prea fericita in cazul nici unei formatiuni.Pentru ca in cazul fiecareia, oamenii de incredere ai partidelor sunt suspectati ca pun interesul propriu sau de partid inaintea interesului omului de rand pe care il reprezinta. Cu un plus pentru PSD.Chiar daca o parte din partide, si-au propus indulcirea gustului amar al presei, si in campanie au apelat la consultarea societatii civile cu privire la probitatea morala a candidatilor propusi pentru Parlament, strategia a fost doar una de imagine. Acelasi lucru l-a incercat si PSD, artificiul lor constand in organizarea unor alegeri interne in vederea desemnarii candidatilor cu cota de credibilitate cea mai ridicata. S-a intamplat tocmai pe dos. Oamenii partidului care au fost recompensati cu un fotoliu de parlamentar sunt si nu prea reprezentativi.Efectele nocive ale orgoliilor nu au intarziat sa apara, pentru ca in aceste prime luni de asa zisa primenire a clasei politice, nu se resimte suflul nou al schimbarii. Si nu este exclus ca si in acest mandat, grupul de parlamentari ai judetului, sa poarte ca si in trecut eticheta infirmitatii!