Zece...

1. Sunt fan Florin Chilian. Nu am sustinut niciodata contrariul. Imi place, ascult, bag la cap. Asta nu inseamna ca pot fi de acord cu tot ceea ce spune sau face.

2. A cantat la Constanta pentru o cauza nobila. A facut, fara doar si poate, un lucru laudabil. A donat toate incasarile pentru un tanar bolnav. Nu multi fac asta... 3. Le-a dat in cap, cu ajutorul cuvintelor ascutite, celor care au intarziat. Si nu au fost putini. Insa, sa spui unor copii, care au dat 500 de mii pe bilet pentru a-si ajuta un coleg, ca au parinti care nu i-au educat pentru ca au avut treaba cu vaca... mi se pare chiar prea mult. 4. S-a luat, pe buna dreptate, de toti cei din orasul asta, care au bani si nu sunt in stare sa faca fapte bune. De cei care au preferat sa vina cu invitatie sa vada concertul. Laudabila atitudine, va jur! 5. L-am detestat pur si simplu pe Chilian atunci cand a inceput sa vorbeasca despre summit. Numai de asta nu aveau nevoie pustii din sala. Nu erau interesati de flori puse aiurea, de aglomeratie, de cele mai mari orase din tara blocate pentru nimic... Asteptau muzica buna si bani pentru colegul lor. 6. L-am iubit pe Chilian cand a inceput sa cante. Cu vocea lui clara, care a rasunat perfect, in ciuda racelii care-l daduse peste cap. Cu versurile lui gandite, cu mesajele lui acide, cu "chiar daca-ul" lui sublim. Taci si asculti. Cuvintele sunt de prisos. 7. Nu mi-a placut cand a spus, aproape patetic si deja perimat, ca manelistii, gen "colegul Guta", castiga 100 de milioane la o nunta, iar artistii adevarati nu fac atatia bani. Voi, draga Chiliane, nu cantati la nunti. Preferati scenele adevarate, cluburile, oamenii care va apreciaza si va gusta muzica. Fiti mandri de asta si nu va plangeti de mila! 8. Nu-si avea rostul lauda lui Nicusor Constantinescu, in plina campanie electorala. Da, a facut un gest frumos. Da, a dat bani pentru copilul bolnav. Insa nu se cade sa-l lauzi pe unul pentru ca a facut ceva normal. 9. S-a laudat cu discul lui de platina. A parcurs un drum lung de la termopane, de la banii dati pe primul album, cu ajutor doar de la prieteni, de la dormitul in masina. Tot respectul! Dar frustrarea vremurilor apuse se mai simte. La fel si revolta. Mai mult in vorbe decat in versuri... 10. Dar nu puteam uita cel mai important lucru. Mai presus de cuvinte a fost muzica. Si cele zece intamplari ciudate si o minune, cu cele zece zile absurde... si cu cele zece vieti, lacrimi innodate, sperante-n noapte... comorile din suflet... pentru noi toate...

Scris de: {autor}Corina SAMOILA{/autor}