Ziua hormonilor dezlantuiti

Cu toate ca a trecut deja o saptamana de la 8 martie, ecourile petrecerilor feminine inca se mai aud. Si, ciudat, madamele si demoazelele nu vorbesc despre distractie, chef, nesomn sau mahmureli, ci... despre "minunatiile" de barbati despuiati pe care i-au admirat.

Pentru ca, mai nou, nu barbatii se duc sa vada dansatoare exotice dezbracandu-se, ci femeile, nu barbatii fac avansuri sexului opus ci... doamnele si nu masculii se extaziaza la vederea unei pulpe goale, ci reprezentantele sexului frumos. Dar ce zic eu frumos?! Mie asta mi se pare cea mai mare dovada de slabiciune. In urma cu cateva seri, o prietena mi-a trimis niste poze de la un chef de 8 martie. Buuun. Le avea de la o alta prietena care se distrase pe cinste intr-un club autohton, admirand un grup de masculi de o frumusete si sexosenie discutabile, cum se manifestau dizgratios si languros in mijlocul doamnelor cu un nivel hormonal care atingea tavanul. Excelent! Chiar n-am ce zice. Numai ca, cele care striga sus si tare ca sunt niste doamne (recunosc, termenul are o gramada de semnificatii si poate fi interpretat dupa vrerea fiecaruia), mi s-au aratat ca niste individe tinute inchise si dezlantuite intr-o zi pe care o vor numai a lor. Dar, doamnelor, fara sa va suparati pe mine, credeti ca numai de 8 martie va este permis sa va distrati? Si credeti ca numai cu iesiri grobiene tipic masculine veti fi privite de la egal la egal de catre jumatatile voastre? Permiteti-mi sa pun toate astea sub semnul intrebarii! Pentru ca, dupa cum vad eu situatia, nefiind nici adepta conceptelor feminismului extremist, dar nici amatoare de ingradiri ale unor barbati "incuiati", toate iesirile acestea vin dintr-un foarte mare complex de inferioritate. Vrem sa fim egale cu barbatii, ne dorim aceleasi drepturi ca si ei, ne luptam sa fim vazute ca si sexul tare numai ca, nu realizam ca incet, incet, estrogenul din noi este inlocuit intr-un mod inspaimantator de testosteron. Mai avem sa ne dorim sa ne barbierim, sa fluieram barbati pe strada (este adevarat ca unele dintre noi fac deja acest lucru) si sa agatam intr-un mod... romantic cu texte de genul: "papusel, ce-ai zice sa te fac o cafea la mine acasa?". Lasati-ma sa cred ca astea sunt "privilegii" exclusiv masculine. Asa necizelati cum ii vedem noi, barbatii au macar bunul simt de a-si pastra conditia. Nu vor sa devina femei, nu vor sa fie altceva, ei sunt ei si atat. Noi nu ne permitem acest lux, se pare. Si, odata cu experimentele gen 8 martie, damele isi arata fara niciun fel de jena, nu dezinhibitiile, ci complexele. Pentru ca, asa cum imi spunea cineva odata... orice complex de superioritate vine dintr-unul de inferioritate. Asa ca, doamnelor, nu va bucurati ca aveti "placerea" de a admira muschi dezgoliti, nu va extaziati la atingerea unui corp barbatesc ce nu va apartine si ce va este total strain. Fiti voi, nu incercati sa deveniti barbati cu alura de travestiti!

Scris de: {autor}Corina SAMOILA{/autor}