Al Capone cu poze porno în papuci Psihopat sexual sub acoperire

Apărare nemaivăzută la Constanţa, într-un proces de pornografie infantilă. Un italian prins cu mii de imagini cu minori aflaţi în diferite ipostaze pornografice şi-a susţinut nevinovăţia în faţa judecătorilor, afirmând că de fapt făcea un studiu pe această temă, dorind să le întindă o cursă „psihopaţilor sexuali", documentarea astfel strânsă urmând să fie predată autorităţilor în drept. În faţa instanţei, individul a declarat despre sine că „a acţionat asupra unui Al Capone, desfăşurând activităţi sub acoperire, în condiţiile în care cultura ar fi pentru inculpat un drog, iar acesta ar suferi de o boală extremă, fatală, respectiv curiozitatea extremă, fiind puţin nebun".

Cu cinci memory stick-uri ascunse în papuci la momentul descinderii ofiţerilor de la Crimă Organizată, dat fiind că erau pline de fotografii cu copilaşi (în general, fetiţe) înfăţişaţi în multiple ipostaze ce ţin de pornografia extremă, un italian acuzat de pornografie infantilă a adoptat o apărare desprinsă parcă din filme în procesul desfăşurat la Judecătoria Constanţa. El a încercat să-i convingă pe judecători că, „fiind asaltat cu materiale pornografice de către diferiţi psihopaţi sexuali, a realizat faptul că reţeaua de socializare Facebook este un loc periculos pentru minori, permiţându-le să intre în legătură cu agresori sexuali de orice fel". Probabil gândindu-se cu mare afecţiune la acei copii nevinovaţi şi vrând să-i apere, în mintea individului, spune el, s-a născut ideea de a crea un dosar documentar, „o anchetă cu fotografii şi videoclipuri despre persoanele care au un comportament sexual deviant". În aceste condiţii, întreaga activitate abominabilă pe care i-au imputat-o procurorii DIICOT - cu mesaje cu conţinut sexual explicit schimbate pe internet, fotografii groteşti cu minori şi chiar descrierile pe care şi le făcea singur în domeniul virtual, potrivit cărora „sunt un pedofil sincer, ştii, nu rău..." - italianul ar fi explicat-o prin munca undercover pe care o ducea: „urmărind să îi atragă pe psihopaţii sexuali, a fost nevoit să pozeze într-o mână forte, să fie foarte convingător şi agresiv în conversaţiile purtate, să elaboreze fantezii sexuale, tocmai pentru a putea obţine materialul pornografic şi documentar necesar".

Ţap ispăşitor pentru Facebook

Mai mult decât atât, „inculpatul consideră că ar fi acţionat sub legitimarea profesiei şi datoriei sale de publicist, dar că, în fapt, acesta ar fi doar un ţap ispăşitor, nefăcând niciun rău copiilor reprezentaţi în materialele vehiculate, administratorii reţelei de socializare fiind adevăraţii vinovaţi". Totuşi, se pare că individul nu a fost suficient de convingător în faţa instanţei, dat fiind că judecătorii nu au crezut în varianta „psihopatului sub acoperire". „Referitor la invocarea de către inculpat a unor presupuse studii pe care le făcea, instanţa op apreciază vădit nereală şi formulată pro causa, în condiţiile în care un asemenea studiu, bazat pe circa 9.500 de fişiere tip imagine şi 1.000 de fişiere tip înregistrări video-audio, pe o perioadă de aproximativ un an şi jumătate, nu este însoţit de minime însemnări specifice în acest sens, de schiţe sau ciorne care să structureze materialul documentar", au spus judecătorii.

Nedemn să fie părinte

Ba chiar mai mult decât atât, instanţa nu-şi explică de ce, dacă varianta studiului invocat ar fi reală, individul apărea el însuşi dezbrăcat în câteva fotografii, „în ipostaze cu conotaţii sexuale obscene / perverse". În plus, italianul a încercat să se sustragă de la identificare, a ascuns cele cinci stick-uri cu imagini în papuci în momentul percheziţiilor şi s-a arătat preocupat de a obţine sfaturi juridice cu privire la eventualele implicaţii penale ale activităţii desfăşurate. „Totodată, instanţa apreciază puerilă apărarea în sensul că inculpatul voia să predea autorităţilor materialul documentar strâns chiar în momentul descinderii organelor de cercetare penală la domiciliul său, pentru efectuarea percheziţiilor". În urma administrării tuturor probelor din dosar, judecătorii constănţeni au ajuns la concluzia că „deşi inculpatul a negat că ar suferi de anumite deviaţii, afirmând că ar avea un comportament sexual normal, se poate presupune cu un grad mare de rezonabilitate că strângerea sistematică a acestui material, pe care inculpatul şi-a justificat-o sieşi şi autorităţilor judiciare ca un demers jurnalistic, l-a ajutat să-şi satisfacă, rezolve sau consolideze fanteziile sexuale compulsive, persistente, deviante şi l-a mai ajutat, prin schimburile de experienţă cu alţi pedofili, să împărtăşească tehnici de găsire şi seducere a copiilor şi de evitare sau tratare a sistemului de justiţie". Individul a fost condamnat la 12 ani de închisoare şi interzicerea mai multor drepturi, printre care drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator, „considerând în mod deosebit nedemnitatea inculpatului de a le exercita pe perioada menţionată".