2024, 2026 şi 2030 - Niculescu, Blenis, Chiper şi Şlepac Când ies „vieţaşii" constănţeni de după gratii. Şi de ce

La ora actuală, cea mai grea pedeapsă penală ce se poate aplica în România unui infractor este pedeapsa detenţiunii pe viaţă, cum este menţionată în textele legale. În lipsa pedepsei capitale, instanţele din România consideră detenţiunea pe viaţă drept cea mai grea osândă ce poate fi aplicată unui condamnat. Începând cu anul 2007, nu mai puţin de patru suspecţi au fost condamnaţi la închisoare pe viaţă în Constanţa, în trei dintre cazuri, pedepsele fiind deja definitive. În toate cele patru cazuri, acuzaţiile erau de omor deosebit de grav. Ceea ce mai puţini cetăţeni cunosc însă, este faptul că, deşi condamnaţi pe viaţă, criminalii, zişi „vieţaşi" în penitenciar, au totuşi şansa de a păşi din nou dincolo de poarta penitenciarului, în libertate. De ce? Pentru că legea permite.

Nu o dată, constănţenii indignaţi de faptele semenilor lor şi-ar fi dorit ca pedeapsa capitală să fie reintrodusă în România, iar bestiile cu chip uman să fie condamnate la moarte. În lipsa unei astfel de reglementări, oamenii se liniştesc la gândul că bestiile îşi vor petrece restul anilor ce-i mai au de trăit în spatele gratiilor. Şi totuşi, lucrurile nu stau chiar aşa. Codul penal aflat în vigoare la acest moment prevede faptul că „cel condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi liberat condiţionat după executarea a 20 de ani de detenţiune, dacă este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale". Şi cine n-ar da dovezi de îndreptare, n-ar fi disciplinat şi stăruitor în muncă, dacă la mijloc ar fi libertatea sa? Aşa cum menţionam anterior, începând din anul 2007, patru indivizi au fost condamnaţi la Constanţa la pedeapsa închisorii pe viaţă. Îngrijorător sau nu, toţi patru erau tineri, având cel mult 40 de ani la momentul în care au fost încarceraţi în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Poarta Albă. Ceea ce înseamnă că, cel mai târziu, când vor avea în jur de 60 de ani, indivizii vor putea ieşi din detenţie şi vor umbla, din nou, liberi pe străzi.

Iunie 2007 - Remus Chiper

Cei patru indivizi la care facem referire - toţi patru condamnaţi pentru omor deosebit de grav, de altfel - sunt în ordinea pronunţării sentinţelor, Remus Ştefan Chiper, „cuplul" Ştefan Niculescu - Shyti Blenis, toţi trei condamnaţi definitiv, şi Valentin Şlepac, ultimul fiind osândit recent de Tribunalul Constanţa, iar sentinţa sa nefiind încă definitivă. La momentul încarcerării, niciunul dintre suspecţi nu avea împlinită vârsta de 40 de ani. Cei patru au fost judecaţi în stare de arest. Dat fiind că perioada arestării preventive se deduce din pedeapsa aplicată, potrivit legilor în vigoare, este destul de probabil că, înainte de a împlini 60 de ani, fiecare criminal să fie eliberat condiţionat din penitenciar. Remus Ştefan Chiper a fost găsit vinovat de magistraţii Tribunalului Constanţa de comiterea infracţiunilor de omor deosebit de grav şi tâlhărie, după ce, potrivit rechizitoriului întocmit de procurorii constănţeni, ar fi asasinat trei bărbaţi şi le-ar fi furat autoturismele. Pe data de 22 iunie 2007, instanţa a decis: „condamnă pe inculpatul Chiper Remus Ştefan la pedeapsa detenţiunii pe viaţă. În baza articolului 71 alineat 1,2 Cod penal, dispune interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a şi b pe durata executării pedepsei. În baza art. 88 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi a arestării preventive cu începere de la data de 30 martie 2006 la zi. În baza art. 350 Cod procedură penală, menţine arestarea preventivă a inculpatului". Sentinţa a rămas definitivă şi, chiar dacă, un an mai târziu, Remus Ştefan Chiper a contestat executarea pedepsei, nimic nu s-a schimbat.

Iunie 2008 - Niculescu şi Blenis

La aproximativ un an după osândirea lui Chiper la detenţie pe viaţă, judecătorii Tribunalului Constanţa au fost chemaţi să pronunţe sentinţa într-un un nou caz de omor deosebit de grav şi tâlhărie. De data aceasta, Ştefan Niculescu şi albanezul Shyti Blenis erau judecaţi pentru asasinarea cu sânge rece a soţilor Ion din Mangalia şi a fiicei lor, Amalia, în vârstă de numai opt ani. Ştefan Niculescu era nepotul victimelor şi vărul fetiţei. Conform anchetatorilor, cu sprijinul albanezului, Niculescu şi-ar fi exterminat rudele. Pe data de 12 iunie 2008, după un proces penal care a durat mai bine de trei ani, magistraţii Tribunalului Constanţa au pronunţat verdictul „vinovat" atât pentru Ştefan Niculescu, cât şi pentru Shyti Blenis. Sentinţa a fost pedeapsa pe viaţă. „În baza art. 174 raportat la art. 175 litera a şi c şi art. 176 litera a, b şi d Cod penal, condamnă pe acelaşi inculpat (nr. Niculescu Ştefan) la pedeapsa detenţiunii pe viaţă. În baza art. 65 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a, b şi e Cod penal, pe o durată de zece ani".

Cu alte cuvinte, Ştefan Niculescu a fost condamnat pentru omor calificat şi deosebit de grav, comis cu premeditare, prin cruzimi, pentru a săvârşi sau a ascunde săvârşirea unei tâlhării sau a unei piraterii, asupra a două sau mai multe persoane. În aceeaşi hotărâre se mai arată că, din pedeapsa aplicată, va fi dedusă „perioada executată prin reţinere şi arest preventiv, de la data de 15.12.2004 la zi". Pentru aceleaşi fapte de care a fost găsit vinovat Niculescu, a fost condamnat şi tovarăşul său, albanezul Shyti Blenis, tot la pedeapsa detenţiunii pe viaţă. De asemenea, şi lui îi va fi dedusă din pedeapsă perioada executată în arest preventiv începând cu data de 16 decembrie 2004 la zi. Sentinţa a fost atacată la toate instanţele, conform legii, însă trei complete diferite de judecată au pronunţat acelaşi verdict: „vinovaţi - detenţie pe viaţă", judecătorii fiind de neclintit în această privinţă. În prezent, cei doi, alături de Remus Ştefan Chiper, se află încarceraţi în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Poarta Albă. De menţionat că, între timp, albanezul Blenis a fost condamnat, tot de către instanţele constănţene, la alţi cinci ani de închisoare, separat, într-un dosar de trafic de minori.

Iunie 2011 - Şlepac

La sfârşitul lunii trecute, mai precis pe data de 23 iunie 2011, Tribunalul Constanţa a pronunţat sentinţa detenţiunii pe viaţă în cazul lui Valentin Şlepac, individul care a recunoscut senin comiterea a trei asasinate, pe care însă susţine că le-ar fi comis la comanda „regizorului" Sergiu Băhăian. „În baza articolului 174 Cod penal raportat la art. 175 lit. a şi g Cod penal şi rap. la art. 176 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, condamnă pe acelaşi inculpat (n.r. Şlepac Valentin) la pedeapsa detenţiunii pe viaţă. În baza art. 65 alin. 2 Cod penal rap. la art. 66 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal pe o perioadă de zece ani", se arată în hotărârea Tribunalului Constanţa, care a fost deja atacată în apel, urmând ca procesul să se reia la Curtea de Apel Constanţa. Cu alte cuvinte, Valentin Şlepac a fost osândit la închisoare pe viaţă pentru omor calificat şi deosebit de grav, comis cu premeditare, pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmărire sau arestare, ori de la executarea unei pedepse, el fiind catalogat drept o persoană care a mai săvârşit un omor. Şi în cazul său, din pedeapsa aplicată a fost dedusă perioada executată prin reţinere şi arest preventiv, de la data de 16 ianuarie 2010 la zi. În întreg acest context, constănţenii răsuflă uşuraţi la gândul că patru dintre cei mai periculoşi criminali au fost închişi pentru totdeauna. Totuşi, lucrurile nu stau chiar aşa. Articolul 55¹ din Codul penal prevede, la alineatul 1, faptul că „cel condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi liberat condiţionat după executarea a 20 de ani de detenţiune, dacă este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale".

2024, 2026, 2030

La alineatul 3 al aceluiaşi articol se arată că „pedeapsa se consideră executată dacă în termen de zece ani de la liberare cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune. Dacă în acest interval de timp cel liberat a comis din nou o infracţiune se aplică, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 61", care se referă la efectele liberării condiţionate. Or, în aceste condiţii, s-ar părea că asasinii despre care societatea crede că vor putrezi în închisoare pentru crimele comise, s-ar putea afla printre noi mai curând decât am crede. Mai exact, termenul de 20 de ani prevăzut de lege se va împlini, în cazul lui Remus Ştefan Chiper, în martie 2026, pentru Niculescu şi Blenis chiar mai curând, în decembrie 2024, iar pentru Valentin Şlepac, în ianuarie 2030.