Angajatii Casei de Pensii ii batjocoresc pe cei pe seama carora isi castiga traiul

Daca nu ai "spate", nu ai dreptate

Pensionarul Gheorghe Draghici este unchiul unei femei cu multiple handicapuri fizice * In ciuda evidentei acestor lucruri, de ani de zile se incearca pensionarea definitiva a Mirelei Marin prin aplicarea OUG 47/2001 * Functionarii Casei de Pensii, atat cei din Constanta, cat si cei din Bucuresti, au tratat superficial cazul * In cautarea dreptatii si pus pe drumuri, unicul om care are acum grija de femeia imobilizata a ajuns sa fie aruncat pe scarile Ministerului si Casei de Pensii din Bucuresti * In cazul lui Draghici, aroganta si violenta unor functionari publici platiti din buzunarul cetatenilor ies din toate tiparele * Cetateanul Draghici a sesizat Politia si Parchetul, sperand astfel in ultima cale de rezolvare a problemei nepoatei sale

Despre vesnic pomenita nepasare de care dau dovada functionarii publici au curs valuri de cerneala, dar pana acum nimeni nu a reusit sa stopeze acest fenomen, chiar daca, uneori, autoritatile mai misca asa, de ochii lumii, cate un deget. Cazul pe care-l vom prezenta in continuare este o demonstratie clara a nepasarii si chiar a violentei de care dau dovada functionarii din cadrul Casei Judetene de Pensii si cei ai Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale.Gheorghe Draghici este, ca multi altii, un simplu cetatean al Constantei, care dupa o viata de munca a apucat, cu chiu cu vai, sa beneficieze de o pensie cu un cuantum si asa prea mic in comparatie cu efortul pe care l-a depus in campul muncii. Cu toate ca s-a multumit cu ceea ce are si primeste de la statul roman, Gheorghe Draghici incearca din rasputeri, in schimb, sa ajute pe altii, mult mai napastuiti de soarta decat el. Este cazul nepoatei sale, o femeie cu grave handicapuri fizice, a carei poveste de viata ar uimi multa lume. Parasita de sot si fara parinti, aceasta a ramas in ingrijirea rudelor, adica a unchiului sau. Multiplele boli si sechele de care sufera tanara au adus-o in imposibilitatea de a se deplasa si, cum nimeni nu misca un deget pentru ea, Gheorghe Draghici a crezut de cuviinta ca este mult mai omeneste sa o ajute cu ce poate. Fisa de expertiza medicala a femeii, pe nume Mirela Marin, din Agigea, dezvaluie existenta chinuita de care aceasta a avut parte. Multiplele boli de care sufera uimesc chiar si medicii. Numai si o simpla enumerare a acestora poate lasa pe oricine mut de uimire si de compasiune: entorse recidivante, nistagmus congenital, artrezie congenitala maleonara, ischemie cerebrala cronica, glanda micronodulara si multe altele. Inca din adolescenta, Mirela Marin a primit din partea medicilor scolari recomandarea de a nu lucra in locuri neadecvate. Imediat dupa terminarea scolii profesionale (anii `80) a fost repartizata la o fabrica de mobila din Constanta. In pofida deficientelor fizice accentuate, cei din cadrul biroului personal al Fabricii de Mobila Furnimob Constanta au decis ca aceasta sa presteze o munca de tamplar mecanic in sectorul "semifabricate". Din cauza deficientelor fizice, tanara, pe atunci, Mirela Marin a fost victima unui grav accident de munca. Bratul sau stang a fost perforat in timp de lucra la o masina de debitat. Dupa 13 ani de munca, fisa medicala a Mirelei Marin s-a "imbunatatit" si cu calvitie totala, hepatita, hipertiroidie, artroza accentuata, diabet insulino-dependent. Lista nesfarsita a afectiunilor de care suferea aceasta a determinat pensionarea ei pe caz de boala, dar Comisia de expertiza medicala a persoanelor cu handicap a decis, in anul 2000, ca femeia sa fie pensionata doar temporar, cu termen de revizuire la fiecare sase luni de zile. Care va sa zica, eminentii doctori din comisie au considerat ca femeia putea foarte bine sa bata drumurile cabinetelor medicale pentru obtinerea recunoasterii handicapurilor de care suferea, de doua ori pe an, ca nu cumva, vezi Doamne, sa beneficieze ilicit de drepturile umile ale unui handicapat cu o pensie de mizerie de numai 900 de mii de lei. Daca femeia nu s-ar fi prezentat la usile medicilor din comisie, pensia de mizerie i-ar fi putut fi anulata. Cu vraful de hartii si adeverinte medicale, unchiul sau, Gheorghe Draghici, s-a adresat Casei Judetene de Pensii, pentru a obtine pensionarea definitiva, la scurt timp dupa aparitia Ordonantei de Urgenta 47/2001, care aducea completari legislatiei privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap. Conform prevederilor ordonantei respective, se acorda pensie integrala femeilor cu handicap accentuat, indiferent de varsta, cu o vechime in munca realizata de la data ivirii handicapului, de minim 15 ani. Din anul 2001, de cand s-a efectuat solicitarea catre Casa Judeteana de Pensii Constanta prin adresa cu nr. 1003/30.03.2001, problema femeii a ramas nerezolvata. De atunci si pana in prezent, unchiul sau, Gheorghe Draghici, a tot batut pe la usile institutiei, pentru ca, pana la urma, cererea nepoatei sale sa fie respinsa pe motiv ca nu indeplinea conditiile de realizare a unui minim stagiu de cotizare in raport cu handicapul de care suferea. Chiar daca certificatul medical al Comisiei de expertiza confirma multe, functionarii Casei de Pensii nu au fost convinsi, motivand ca in acel certificat nu se specifica faptul ca handicapul femeii este congenital si ireversibil. Documentul cu nr. 2532/13.12.2000 specifica insa ca handicapul este congenital, deficientele functionale fiind accentuate. In ciuda acestor stari de fapt, unchiul femeii este disperat de modul in care a fost si este tratat de catre functionarele Casei de Pensii Constanta, acestea incurcand actele, ratacind dosarele si, ca de obicei, trateaza cu aroganta cetatenii aflati la nevoie si care nu au "spate" sau relatii. Acestor aspecte li se mai adauga si faptul ca intr-o adresa de raspuns, cu nr. 51015/11.09.2003, cei de la Casa de Pensii resping din nou solicitarile petentului, dar folosindu-se de legi si prevederi care sunt straine de cauza solicitata. De exemplu, in adresa mai sus-mentionata functionarii fac referire la Legea 52 din 1992, lege care nu are nici in clin nici in maneca cu problema. Cautand in Monitorul Oficial, am gasit si legea respectiva, dar, uimitor, aici Legea 52/1992 face referire "la depunerea unor sume de bani in contul "Moldova"". Acest lucru ne intareste convingerea ca functionarii Casei de Pensii isi cam bat joc de cetateni, aruncandu-le praf in ochi si speriindu-i cu numere de legi si ordonante, fiind convinsi ca, buimaciti de atata filozofie contopista si "bla-bla"-uri de mahala, cetatenii vor renunta.

Aruncat pe scari de oamenii de paza

Cum la Constanta Gheorghe Draghici nu si-a putut gasi dreptatea, acesta a incercat sa-si redobandeasca increderea in institutiile statului roman plecand la Bucuresti, direct la Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale. Printr-o serie de memorii adresate direct ministrului Muncii si Solidaritatii Sociale, Elena Dumitru, omul nostru a asteptat in zadar un raspuns. De ce in zadar? Deoarece Gheorghe Draghici afirma ca primul memoriu l-ar fi transmis direct prin cei de la CJP de la Constanta, de unde bineinteles ca nu a fost trimis pe cale oficiala destinatarului, adica ministrului. Cel de-al doilea memoriu a fost trimis direct prin posta la Minister, prin scrisoare recomandata, cu nr. 14088/2003, dar fara a primi nici un raspuns. Ultima speranta a ramas deci un drum la Bucuresti. Dupa un sacrificiu financiar destul de consistent pentru un pensionar, Draghici a ajuns si la Bucuresti. Din Gara de Nord, pe o ploaie mocaneasca si rece, omul nostru a ajuns la fostul sediu al CC al PCR, unde in prezent se afla Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale. De la intrarea impozanta in cladire a fost luat in primire de primul cerber al institutiei. Conform obiceiului, s-a incercat confirmarea de primire a macar unuia dintre memoriile adresate ministrului Elena Draghici. Nici urma de ele. O voce feminina de la celalalt capat al firului a raspuns plictisita ca toate memoriile adresate ministrului ar fi fost pasate Casei de Pensii Bucuresti. Deplasandu-se in locul indicat, constanteanul a ajuns ud pana la piele in fata institutiei respective. Aici, dupa ce i s-a cerut sa se legitimeze si sa arate copiile memoriilor pe care sustinea ca le-a trimis, Draghici a fost admis sa intre intr-o camera a registraturii, in care, in afara biroului functionarului, nu exista nici un alt scaun. Dupa minute intregi de asteptare in picioare, o individa angajata pe post de functionar al institutiei s-a sinchisit sa-l bage in seama pe Draghici. Conform spuselor acestuia din urma, individa, care s-ar numi Ana Dragan, dupa ce s-a dumirit ce anume cauta omul, l-ar fi luat la rost trimitandu-l acasa si spunandu-i ca o sa primeasca raspuns prin posta. Obosit si ud pana la piele si mai ales stiind ce inseamna cuvantul functionarilor publici avand experienta de acasa, omul nu a mai rezistat si a cerut in mod insistent sa i se explice textul Ordonantei 47/2000. Cu un ton ridicat, functionara i-ar fi raspuns ca "aceasta ordonanta nu exista". Vazand ca omul nu s-a speriat si nu avea de gand sa plece, functionara a inceput totusi sa caute pe Internet textul legii. Dupa aproape o ora de cautari, a fost gasit pana la urma si textul legii. Vazand ca totusi omul avea dreptate, functionara a fost in pragul unei crize de apoplexie, asa ca a crezut de cuviinta sa cheme oamenii de la Paza, care l-au scos pe sus din institutie pe Draghici, aruncandu-l pe acesta in ploaie. Cu toate ca omul nostru este cardiac si s-a rugat de paznici sa nu fie dat afara si sa nu-l agreseze, nimeni nu a tinut cont de acest lucru. In acest trist context in care s-a demonstrat, pentru a nu se stie a cata oara, aversiunea pe care unii functionari publici o au fata de cetatenii de rand, este cazul sa mai spunem ca totusi unora le-a ajuns, vorba romanului, "cutitul la os". Ambitionat si nicidecum demoralizat de cele suferite din partea celor care sunt platiti din banii publici tocmai pentru a servi cu decenta cetateanul, Gheorghe Draghici a depus plangeri la Politie si la Parchetul Constanta, in efortul de a-si gasi dreptatea si pe alta cale, punandu-si acum ultimele sperante numai in oamenii legii.