Bamburic „Ma voi tine de judecatori pana in panzele albe"
Bamburic: „Ma voi tine de judecatori pana in panzele albe"
Deşi instanţa a apreciat că
declaraţiile martorilor cu identitate protejată şi ale investigatorului sub
acoperire nu se coroborează cu probele, Liviu Bamburic afirmă că judecătorii nu
au analizat probele
Ca răspuns la acuzaţiile
afaceristului Liviu Bamburic, potrivit cărora judecătorii ar fi luat mită
pentru a-i elibera pe cei trei suspecţi din dosarul de tentativă de omor comisă
asupra sa, Curtea de Apel Constanţa a făcut publică motivarea soluţiei de
punere în libertate. În replică, Liviu Bamburic a afirmat că în motivare nu
sunt analizate probele aduse de anchetatori, ci alte aspecte din dosar, care
n-au fost clasificate drept dovezi de procurori.
Daniel-Lili Dediu,
Dănuţ-Maricel Mustaţă şi Nicolae-Grigore Dănilă sunt liberi de săptămâna
trecută, de când Curtea de Apel Constanţa a admis recursurile celor trei
împotriva deciziei Tribunalului de prelungire a stării de arest preventiv cu 15
zile. „Mă voi ţine de judecătorii care au dat soluţia până în pânzele albe,
chiar dacă asta înseamnă că mă voi certa cu multă lume", a afirmat Liviu
Bamburic. În motivarea dată de Curtea de Apel se arată faptul că, „prin
încheierea de şedinţă din 2 aprilie 2009, Tribunalul Constanţa, ca instanţă de
fond, a apreciat că se impune prelungirea măsurii arestării preventive, dar nu
cu durata solicitată de 30 de zile, ci într-un termen de 20 de zile, cu
motivarea că «intervalul de timp scurs de la data arestării preventive a
inculpaţilor permitea efectuarea unor activităţi procesuale într-un termen mai
apropiat celui solicitat, iar admiterea propunerii pe o durată de 30 de zile nu
se justifică în raport de faptul că demersurile organului de urmărire penală au
avut un caracter sporadic, situându-se uneori la limita expirării măsurii arestării»".
Foarte interesant, judecătorii Curţii au consemnat faptul că „la luarea măsurii
arestării preventive (n.r. 11 decembrie 2008), se confirma presupunerea
rezonabilă de existenţă a faptei de tentativă la omor calificat, sub forma
autoratului şi complicităţii, probele administrate fiind în măsură să
evidenţieze contribuţia tuturor participanţilor". Judecătorii de la Curtea de
Apel au mai afirmat că, „în raport de declaraţia martorului Liviu Cristian
Toager (n.r., cel care a declarat că a fost cu cei trei suspecţi în noaptea
comiterii tentativei de asasinat şi a luat parte la acţiune), era necesar ca
organul de urmărire penală să-şi canalizeze atenţia asupra stabilirii
contribuţiei fiecărui participant, inclusiv cu privire la verificarea
apărărilor inculpaţilor, referitoare la eventuala surprindere în trafic a celor
două autoturisme cu care s-a efectuat deplasarea".
Au ales să tacă
Referitor la apărarea
inculpaţilor, Liviu Bamburic a amintit că aceştia s-au prevalat de dreptul la
tăcere şi nu au dat nicio declaraţie în dosar şi însăşi CEDO a statuat că
refuzul de a da declaraţii ar reprezenta un acord tacit asupra vinovăţiei. Pe
de altă parte, foarte interesant este că judecătorii care au pronunţat decizia
„consideră că suspiciunea comiterii infracţiunii pentru care s-a început
urmărirea penală ar fi putut iniţial justifica arestarea inculpaţilor, dar nu
poate constitui un motiv relevant şi suficient pentru a fi menţinută privarea
de libertate". Judecătorii au consemnat că expertizele biocriminalistice au
relevat faptul că ADN-urile lui Dediu, Mustaţă şi Dănilă nu au fost găsite pe
obiectele descoperite la faţa locului. Totuşi, afaceristul constănţean este
contrariat de faptul că nu s-a menţionat pe nicăieri faptul că ADN-ul lui Dediu
s-a găsit pe două dintre armele letale descoperite în apropierea casei sale,
nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor fiind una din infracţiunile care
i se impută. Mai mult, Liviu Bamburic afirmă, referitor la cartelele
telefonice, că toată „afacerea" a ieşit la iveală în urma unui accident de
maşină pe care Dănuţ Mustaţă l-ar fi avut în luna decembrie. Ca număr de
contact, spune Bamburic, Mustaţă ar fi dat numărul cartelei pe care o folosea
în Constanţa şi cu care comunica pentru stabilirea detaliilor tentativei de omor
comise asupra sa. „Anchetatorii care s-au ocupat de caz au stabilit, cu
ajutorul tehnicii GPS, dar nu numai, un lucru foarte interesant în ceea ce-i
priveşte pe Dediu, Mustaţă şi Dănilă", a afirmat Liviu Bamburic. „Imediat ce
ieşeau din Galaţi, numerele de telefon obişnuite ale celor trei dispăreau, iar
în locul acestora, în aceleaşi telefoane, apăreau numerele cartelelor pre-pay
de pe care se suna pentru stabilirea detaliilor în ce priveşte tentativa de
omor". Totuşi, judecătorii spun că „din dosarul de urmărire penală rezultă că
arma crimei nu a fost găsită, iar în cauză nu s-a reuşit stabilirea vreunor
contacte directe între Boştină Dragoş şi Dediu Daniel Lili sau ceilalţi doi
inculpaţi". Foarte interesant, această afirmaţie vine după ce, cu o pagină înainte,
aceiaşi judecători au consemnat faptul că „se mai reţine că inculpatul Boştină
Dragoş l-a contactat pe inculpatul Dediu Daniel Lili, care deţine o firmă de
pază în Galaţi, pentru uciderea părţii vătămate prin intermediul inculpaţilor
Purichea Nicolae şi Fălcuş Cristian". Cu toate acestea, lângă paragraful
instanţei în care se spune că nu s-au stabilit contacte directe între Boştină
şi Dediu, Dănilă sau Mustaţă, nu apare pe nicăieri vreo trimitere la stabilirea
sau nestabilirea unor contacte între aceştia şi Purichea sau Fălcuş. Pe de altă
parte, Bamburic a arătat că procurorii au stabilit că telefonul de pe care
Dediu ţinea legătura cu Purichea figurează ca fiind al societăţii BDS Dobrogea,
care nu aparţine altcuiva, decât lui Dragoş Boştină. În motivarea instanţei se
arată că nu s-a reuşit demonstrarea prezenţei celor trei suspecţi în Constanţa
şi că afirmaţiile investigatorilor sub acoperire sau ale martorilor protejaţi
nu se regăsesc în probele materiale.
Au analizat alte aspecte
„Probele sunt foarte clare",
a afirmat cu vehemenţă Liviu Bamburic. „Curtea de Apel nu a analizat probele
existente la dosar, ci alte lucruri cuprinse în dosarul cauzei, pe care le-a
tratat drept probe, deşi ele nu aveau acest statut. Un exemplu în acest sens
este mucul de ţigară descoperit la locul faptei, despre care vorbeşte instanţa,
dar pe care procurorii niciodată nu l-au prezentat drept probă care l-ar
incrimina pe Dediu". La polul opus, în motivare este amintită jurisprudenţa
CEDO privind starea de arest preventiv, iar instanţa afirmă că „o bănuială
puternică privind comiterea de infracţiuni grave poate justifica iniţial
arestarea. Totuşi, ea nu mai este suficientă, fiind necesar să se justifice
continuarea privării de libertate". În concluzie, judecătorii au casat hotărârea
iniţială şi au înlocuit arestarea preventivă cu interdicţia de a părăsi ţara
pentru 30 de zile. Liviu Bamburic a spus, însă, că sunt mai multe probe care îi
incriminează pe cei trei suspecţi, pe care le va dezvălui pe parcurs. Vom
reveni.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp