Bataie pentru medalii

Gimnastele de la CSS 1 Constanta isi acuza antrenoarele ca le bateau crunt si le umileau in fiecare zi

Trei foste gimnaste de la CSS 1 Constanta ne-au povestit bataile si umilintele la care erau supuse de antrenoare * Adina Belbitoiu, o gimnasta foarte talentata povesteste ca a fost abuzata de Petruta Caraivan, cu complicitatea Olgai Didilescu * Gimnasta spune ca bataia era un ingredient zilnic al antrenamentelor, motiv pentru care multe gimnaste intrau plangand in sala * Ea a fost batuta cu un bat, cu palmele si cu picioarele * Chiar si atunci cand se accidentau, antrenoarele le puneau sa lucreze, cu riscul agravarii situatiei * Cele doua femei le amenintau pe fetite ca daca povestesc ceva parintilor le dau afara * Parintilor le spuneau sa nu ii creada pe copii pentru ca obisnuiesc sa minta * "Era mai multa bataie decat munca, ajunsesem sa nu mai gandesc; faceau ce voiau din mine, ma modelau cum voiau", spune Adina * Ea a renuntat la gimnastica din cauza batailor * Acelasi lucru povestesc alte doua foste gimnaste ale clubului: "Ne bateau cu ce apucau, cu un bat sau cu umerase" * Olga Didilescu se apara: "Antrenorul de gimnastica trebuie sa fie ceva mai agresiv"

Scandalul gimnastelor abuzate de antrenoarele lor se muta din capitala la Constanta. Reporterii cotidianului nostru au identificat mai multe astfel de cazuri la Clubul Sportiv Scolar nr.1 Constanta. Cele trei foste gimnaste cu care am discutat ne-au spus acelasi lucru: antrenoarele le amenintau, le bateau si le supuneau la tratamente inumane pentru a obtine performante. Unele dintre ele profitau de atentiile si banii oferiti de parintii fetitelor, iar in sala de gimnastica continuau sa le bata si sa le umileasca. Toate cele trei gimnaste s-au retras din activitate din acelasi motiv: nu mai puteau suporta aceste tratamente.Adina Belbitoiu a practicat gimnastica la CSS 1 Farul, de la varsta de cinci ani si jumatate. A ales acest sport pentru ca o atragea foarte mult si a ajuns la performante deosebite. Ar fi ajuns si mai departe, caci specialistii ii prevedeau un viitor stralucit. A fost insa obligata sa renunte din cauza batailor si umilintelor zilnice. Fetita de nici sase ani s-a indragostit de la inceput de gimnastica si a avansat foarte repede, ajungand sa le devanseze pe colegele ei mai mari. Confirmarea progreselor ei a venit foarte repede, materializata in mai multe medalii, la diverse concursuri: Cupa "Tomis" Constanta, "Mica Gimnastica" Bacau, Onesti, Campionatul National Individual al Junioarelor Ploiesti si Campionatul National al Junioarelor pe Echipe, la Constanta. Adina Belbitoiu i-a impresionat si pe antrenorii lotului national, astfel ca ea a fost selectionata in 2001 si ar fi urmat sa se pregateasca in continuare la Onesti. Nu a mai apucat caci, nemaiputand suporta presiunile, s-a retras din activitate. "Am incercat sa imi schimb antrenorii, dar am fost suspendata pe doi ani din activitate, ceea ce a insemnat sfarsitul pentru mine", spune Adina."Ma puneau sa imi mint parintii ca am cazut de pe bicicleta" "Mancam bataie aproape in fiecare zi. Ne bateau cu palmele, cu picioarele sau cu un bat. Antrenoarele nu erau multumite niciodata de modul in care executam exercitiile, iar pe mine ma bateau si pentru ca spuneau ca sunt prea grasa. Atunci cand ma loveam la antrenament, ma dadeau cu unguent pe locul respectiv si ma puneau sa imi mint parintii ca am cazut de pe bicicleta. Ma amenintau ca daca le spun adevarul, nu ma mai primesc la gimnastica", ne-a declarat Adina. Acesta era scenariul dupa care se derulau toate aceste incidente. Antrenoarele la care se refera Adina - Olga Didilescu si Petruta Caraivan - profitau ca fetitele iubeau mult acest sport si le santajau cu excluderea, cumparandu-le tacerea. Fetita ne-a povestit cu lux de amanunte diverse intamplari din care reiese cruzimea celor doua antrenoare, dar mai ales a Petrutei Caraivan. Se pare ca Olga Didilescu nu prea era de acord cu bataia, dar nici nu lua masuri impotriva subordonatei sale. "Primul lucru pe care il faceam atunci cand intram in sala era sa ne cantarim. O data nu le-a convenit ca luasem in greutate si Petruta Caraivan a inceput sa ma loveasca pana am cazut. Apoi a inceput sa ma loveasca cu picioarele si m-am lovit cu capul de usa. M-a trimis la vestiar sa ma schimb, dar a venit dupa mine si m-a batut si acolo. Apoi m-a luat din nou in sala sa continuu antrenamentul, in timpul caruia m-a batut in continuare. Alta data, intr-o seara, dupa ce am facut exercitiile de forta, i-am spus Petrutei Caraivan ca sunt obosita si ametita si ca nu pot sa continuu antrenamentul. Ea a tipat la mine si mi-a spus ca eu mereu mint, apoi m-a trimis sa fac exercitii la barna. Fiind ametita, am cazut si mi-am spart arcada. Petruta m-a spalat, mi-a dat cu antibiotic, mi-a pus un plasture si m-a trimis acasa. Cel mai grav a fost insa atunci cand m-am accidentat la spate. Executam un exercitiu la paralele care nu prea imi iesea. I-am spus antrenoarei ca imi aluneca mainile si am vrut sa imi smirgheluiesc bara, dar au spus ca sunt mincinoasa si nu m-au lasat. In timpul exercitiului mi-a alunecat mana si am cazut cu genunchii in stomac. Am simtit ca mi-a pocnit ceva la spate si nu am mai putut sa ma ridic. Petruta era langa mine, dar nu a facut nimic. Un alt antrenor care era in sala, Catalin Meran, a alergat spre locul in care eram si m-a ridicat. In loc sa ma trimita acasa, Petruta m-a pus sa fac forta, cu saci de nisip legati de picioare. Atunci cand m-a dus mama la urgenta mi s-a recomandat repaus total sapte zile. A doua zi, mama a mers la sala sa imi explice absenta, dar Petruta nici nu a vrut sa auda; m-a luat de acasa cu masina si m-a dus inapoi la antrenament. Abia dupa cateva zile medicul sportiv mi-a pus un corset de gips pe care l-am purtat o luna. Chiar si asa, ma puneau sa fac forta cu corsetul pe mine, ba chiar m-au luat in cantonament la Poiana Brasov".Detentie in apartamentul antrenoareiUn alt capitol demn de mentionat al acestei povesti e legat de perioadele lungi in care Adina era obligata sa locuiasca acasa la antrenoarea ei, Petruta Caraivan. Asta se intampla mai ales inainte de concursuri, sub pretextul ca trebuie sa isi mentina o greutate constanta. In acest timp, mama Adinei ii ducea antrenoarei alimente. Micuta in schimb nu primea mancarea adusa de mama ei, ci era obligata sa respecte un regim strict. Adina manca bataie chiar si acasa la antrenoare, iar atunci cand venea in vizita mama ei, Petruta Caraivan nu le lasa niciodata singure pentru ca fata sa nu spuna nimic despre acest lucru. "Petruta imi spunea ca sunt atat de rea incat nici parintii mei nu ma mai iubesc si de aceea nu vin in fiecare zi sa ma vada", isi aminteste Adina, care mai spune ca se plictisea ingrozitor in aceste perioade care durau uneori si saptamani. "Era mai multa bataie decat munca. Trebuia sa faci orice iti spuneau antrenoarele, altfel te luau la bataie. La concursuri imi era atat de frica de bataie incat singura mea preocupare era sa nu fac vreo greseala si nu ma mai preocupa partea artistica a exercitiului. Ajunsesem sa nu mai gandesc. Faceau ce voiau din mine, ma modelau cum voiau", spune Adina."Ne bateau cu ce apucau, cu un bat sau cu umerase"Alte doua fete care au lucrat cu cele doua antrenoare si care sunt atat de timorate incat ne-au rugat sa le protejam identitatea, au aceleasi amintiri. "Multi copii intrau in sala plangand pentru ca urmau sa manance bataie. Ne bateau cu ce apucau, cu un bat sau cu umerase. Antrenoarele astupau gaura cheii de la sala cu bureti pentru ca parintii care asteptau afara sa nu vada ca ne bat. O data, stiind ca urmeaza sa ma bata, am plecat de frica direct acasa de la scoala. Atunci Petruta a venit dupa mine cu masina, caci stia traseul pe care il urmam. M-a rugat sa urc in masina promitandu-mi ca nu imi face nimic. La sala a inceput insa sa ma bata si m-a pus sa ma antrenez. Petruta m-a dus si pe mine acasa la ea inainte de un concurs ce urma sa aiba loc la Deva. Mi-a dat sa mananc exact ceea ce nu imi placea ca sa nu ma ingras, dar a venit tata si m-a luat acasa. Ne amenintau mereu ca daca le spunem ceva parintilor ne dau afara. Si eu si colega mea am renuntat din cauza batailor", ne-a povestit una dintre fostele gimnaste.Olga Didilescu: "antrenorul de gimnastica trebuie sa fie ceva mai agresiv"Am stat de vorba si cu cele doua antrenoare. Petruta Caraivan s-a multumit sa nege scurt si sa ne recomande sa discutam cu sefa ei, Olga Didilescu. Antrenoarea se astepta ca gimnasta despre care vrem sa discutam sa fie tocmai Adina Belbitoiu. Mai intai a laudat-o pe fata, apoi a recunoscut in parte tratamentul agresiv, ca in final sa dea toata vina pe fosta gimnasta: "Adina Belbitoiu era foarte buna. Disciplinata, ascultatoare, muncitoare si talentata. Daca s-ar fi tinut, ar fi ajuns departe. Colega ei, Andreea Munteanu, care era ceva mai putin valoroasa, a ajuns vicecampioana mondiala. In ceea ce priveste bataia, sa stiti ca acest lucru nu s-a intamplat la noi. E drept ca la acest sport, antrenorul de gimnastica trebuie sa fie ceva mai dur, mai agresiv, o mai loveste pe gimnasta cu palma pe coapsa ca sa intinda piciorul spre exemplu, dar asta nu e bataie, nu-i asa? Iar Adina a avut mereu probleme cu greutatea. Din cauza asta a si renuntat". Nu stim daca antrenorii de gimnastica trebuie sa fie mai duri, mai agresivi - mai ales ca cele trei fete ne-au vorbit de alti antrenori care lucrau in aceeasi sala si care aveau un comportament total diferit - dar nici o astfel de "cutuma" profesionala nu poate scuza bataia si umilintele administrate unor copii de o varsta atat de frageda.