BIBLIOTECA UNICAT DISPARUTA

Universitatea din Iasi acuza Institutul Roman de Cercetari Marine "Grigore Antipa" din Constanta

Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iasi a detinut Statiunea biologica marina de la Agigea * In anul 1970, ea a fost preluata de IRCM si abandonata in 1975 * Atunci cand, in anul 1990, statiunea a revenit universitatii din Iasi, stapanii de drept nu au mai gasit biblioteca, 12.000 de volume de specialitate * Decanul Facultatii de Biologie din Iasi, prof. Gheorghe Mustata, e foarte indignat de aceasta situatie, dar nu spera prea mult in rezolvarea ei * Statiunea biologica de la Agigea, precum si rezervatia sunt intretinute cu mari eforturi de Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iasi

Institutul Roman de Cercetari Marine (IRCM) "Grigore Antipa" a uitat sa inapoieze Facultatii de Biologie din cadrul Universitatii "Alexandru Ioan Cuza" din Iasi o biblioteca de circa 12.000 de volume, care este, de altfel, si cea mai mare biblioteca din tara. Incidentul s-a produs atunci cand universitatea din Iasi a reusit sa reprimeasca Statiunea Biologica Marina "Ioan Borcea" de la Agigea. Ceea ce le lipsea a fost tocmai biblioteca. Desi universitatea ieseana colaboreaza inca, pe linie profesionala, cu IRCM si Universitatea "Ovidius", profesorii moldoveni au convingerea ca s-a comis o nedreptate si ei au fost furati.Marul discordiei l-a reprezentat Statiunea Biologica Marina "Profesor Dr. Ioan Borcea" de la Agigea si rezervatia in care e asezata. Profesorul Borcea, primul hidrobiolog roman, a reusit sa infiinteze, in perioada interbelica, acest institut, exact pe dunele de la Agigea, infiintand totodata si rezervatia. Pentru ca reputatul om de stiinta Ioan Borcea era profesor la Universitatea din Iasi, a tinut ca statiunea de cercetare sa apartina acestei institutii de invatamant. In acest fel, profesorii universitari din Iasi puteau veni oricand la statiunea de la Agigea, iar studentii isi sustineau aici sesiunea de practica. Aceea a fost perioada de aur a statiunii de cercetare, in care s-a participat la mai multe proiecte internationale si s-au castigat mai multe concursuri. In 1970, pe fondul coagularii miscarii stiintifice din Constanta, s-au depus eforturi pentru ca statiunea sa treaca in administrarea Institutului Roman de Cercetare Marina "Grigore Antipa". In acest fel, tot ceea ce apartinuse Universitatii "Alexandru Ioan Cuza" din Iasi a trecut in patrimoniul institutului. Dupa numai cinci ani, IRCM-ul nu a mai avut nevoie de statiune, pentru ca activitatea a fost mutata in noul sediu de la intrarea in statiunea Mamaia. Apoi a urmat prapadul. Au inceput lucrarile la Canal, care au taiat o bucata din dunele rezervatiei. Cladirile statiunii au fost ocupate de o tabara de militari care munceau la Canal. O alta parte din rezervatie a fost preluata de Sectia reparatii utilaj naval a Santierului naval. Rezervatia a ajuns in paragina, vremurile in care activitatea stiintifica de acolo aducea premii de peste hotare fusesera uitate, caci avantul muncitoresc era mai important.

Cartile, subiect tabu

In anul 1990, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iasi si-a cerut inapoi statiunea biologica si a obtinut-o. A fost insa din ce in ce mai greu sa o intretina, in conditiile in care costurile au crescut in mod constant. Iarna, universitatea e nevoita sa pastreze, ca angajati, numai un administrator, Osman Ural, cu doi subalterni. El a fost ghidul nostru pentru un tur de rezervatie. "In aceste conditii e greu de intretinut rezervatia. Suntem putini, pentru ca universitatea abia are bani sa ne plateasca salariile. Sper insa sa vina si vremuri mai bune", ne-a declarat Osman. Dunele de nisip de la Agigea au facut ca aici sa se dezvolte o vegetatie specifica, de nisipuri. De cand au fost nevoiti sa inchida sectorul rezervatiei cu un gard, curentul de aer nu a mai circulat dinspre mare si zona s-a stepizat, astfel incat nisipul e mai greu de observat. Administratorul ne arata cu mandrie o planta aparte, uscata in aceasta perioada a anului: "E Convolvulus Persicus. Creste numai aici si in Maroc". El ne povesteste crampeie din istoria plina de evenimente a acestui loc, incepand cu razboiul, cand nemtii au construit o baterie antiaeriana de coasta, asezata pe un sistem de buncare. Coboram in tunelele care se intind pe sub toata rezervatia. Constructii serioase, cu pereti de ciment si usi blindate. Vara, activitatea statiunii creste simtitor. Profesorii universitatii din Iasi vin insotiti de studenti sa isi efectueze stagiul de practica in laboratoarele statiunii de la Agigea, pe hidrologie, hidrobiologie marina, botanica, piscicultura. Administratorul ne invita in cladirea solida, ce a fost folosita drept garnizoana militara. In fata troneaza bustul celui care a fost profesorul Ioan Borcea, omul caruia i se datoreaza totul aici. Gazda noastra deschide "Sala de sedinte", dupa denumirea "pe stil vechi". Acum e sala de conferinte, iar peretii sunt plini de fotografiile profesorilor care au lucrat, de-a lungul anilor, aici. Cladirea, cu doua niveluri, adaposteste mici laboratoare si camere pentru studenti. Conditii decente, bun-gust. Il intrebam pe administrator de biblioteca. Se intristeaza brusc: "Ne-au luat-o cei de la IRCM. Ce sa mai spunem... Atunci cand au fost sa o ceara inapoi, ei au intrebat: "care biblioteca?"". Decanul Facultatii de Biologie din cadrul Universitatii "Alexandru Ioan Cuza", prof. Gheorghe Mustata, cel care se ocupa, in prezent, de Statiunea Biologica Marina de la Agigea, e revoltat de ceea ce s-a intamplat: "Au fost 12.000 de volume, cea mai mare biblioteca de specialitate din tara, cu literatura la zi. Am ramas fara ele. Din acest motiv suntem foarte indignati". Aceasta situatie face ca relatia dintre universitatea ieseana si IRCM sa fie una de convenienta. Din atitudinea decanului Mustata am inteles ca nici nu spera sa mai recupereze volumele. Am incercat, timp de doua zile, sa aflam punctul de vedere al oficialilor de IRCM. Cei din conducere se aflau insa la un simpozion si nimeni altcineva nu a cutezat sa dea relatii, mai ales cand au aflat care e subiectul ce ne intereseaza.