Cautat prin Interpol, Dorel Bosoanca a ajuns sofer de tir in America

Zece ani de sustragere

Acesta a fost capul unei importante grupari interlope care a actionat pe zona Dobrogea la inceputul anilor `90 * Filiera "Bosoanca" a facut mai multe transporturi clandestine de tigari * El a achizitionat o ambarcatiune din lemn ce nu putea fi detectata de radar, care era sub pavilion libanez * Dupa trei ani de afaceri la negru, interlopul a fost prins in flagrant de Politia de Frontiera in timp ce introducea in tara cateva mii de baxuri de tigari, printr-un debarcader improvizat in zona Vadu, la extremitatea sudica a Deltei Dunarii * Scos din arest pentru a fi cercetat in stare de liberate, interlopul a parasit Romania, dupa o negociere esuata pe insula Ovidiu cu factorii politici ai vremii * Ajuns in Statele Unite ale Americii, Bosoanca si-a deschis un restaurant cu specific romanesc la New York, insa dupa cativa ani l-a vandut * Dupa ce a cheltuit banii in chiolhanuri ordinare, Bosoanca s-a angajat sofer de tir, demnitate pe care o indeplineste si la momentul de fata, fara ca autoritatile care spun ca il cauta de zece ani sa fi aflat * Aurelia Bosoanca, sotia traficantului, de care acesta a divortat in anul 1996, revine in Romania anual

Capul unei foste grupari interlope care a actionat pe zona traficului international de tigarete a ajuns un simplu sofer de tir in Statele Unite ale Americii. Fugit din Romania datorita inculparii sale intr-un dosar penal, in anii `93-`94, individul a cheltuit de-a lungul anilor toata agoniseala sa ilegala, si-a vandut pana si restaurantul pe care si-l deschisese la New York si a divortat. Desi fosta sotie viziteaza anual Romania, ramanand cate doua-trei luni in tara, interlopul nu catadicseste sa revina in tara, pentru a evita riscul de a fi bagat dupa gratii. Dorel Bosoanca a fost, la inceputurile anilor `90, unul dintre cei mai prosperi si mai temuti lideri ai lumii interlope constantene. Inainte de Revolutie, individul reusise sa paraseasca Romania si sa primeasca dreptul de rezidenta in SUA. In 1990, Bosoanca a revenit in tara si a identificat impreuna cu fratele sau, George Bosoanca, portitele cele mai profitabile pentru imbogatirea rapida. Dispunand de ceva "lichiditati" de pe urma aventurii sale americane, el a achizitionat de la un armator libanez o ambarcatiune din lemn, care nu putea fi detectata de sistemele radar ale epocii. Mai mult, individul a facut mai multe intelegeri asa-zis comerciale cu libanezul care ii vanduse ambarcatiunea. Prin acestea partenerul libanez ii punea la dispozitie tigarete originale si contrafacute, pentru a le introduce fara taxe vamale in Romania. Pe de alta parte, pentru a putea opera departe de ochii autoritatilor, Bosoanca a achizitionat un teren in zona Vadu, la extremitatea Deltei Dunarii, unde si-a amenajat o pescarie si un debarcader rudimentar pe malul marii. De la acest moment, afacerea cu tigaretele a mers struna. Surse din anturajul familiei Bosoanca ne-au declarat, sub rezerva anonimatului, ca ambarcatiunea libaneza ancora in largul marii, de regula noaptea, iar mai multe barci pescaresti transbordau marfa. Dat fiind regimul fiscal ambiguu al vremii, tigarile ajungeau in chioscuri si in piete, la asa-numitii bisnitari, care le valorificau in schimbul unui comision. Istoria acelor ani consemneaza desfiintarea suspecta a unui punct de observatie al granicerilor militari, chiar din zona Vadu-Corbu. Morisca tigarilor a functionat perfect, pana in momentul cand ambarcatiunea libaneza a fost surprinsa, in anul 1992, de o hula pe mare. Speriat ca ar putea sa-si piarda viata, Dorel Bosoanca a transmis semnale SOS, iar o nava de tonaj mic, aflata in apele teritoriale, a intervenit pentru salvare. Comandantul navei a refuzat sa primeasca suma de rascumparare fara intocmirea actelor legale, iar in acest mod povestea lui Bosoanca a intrat in atentia autoritatilor. La mai bine de un an de la acest eveniment, Politia de Frontiera a pus la cale un flagrant in zona Vadu, in urma caruia capul retelei si alte opt persoane au fost arestate. In instrumentarea cazului, la un moment dat s-a recurs la cercetarea "lotului Bosoanca" in stare de libertate. Potrivit surselor noastre, Dorel Bosoanca a incercat sa negocieze scoaterea sa de sub urmarire, in cadrul unei intalniri consumate pe insula Ovidiu, la care au participat factori de decizie de la nivel politic. Termenii intelegerii au ramas secreti, insa la scurt timp interlopul a disparut din tara. Procesul a continuat in absenta sa, iar instanta de fond l-a condamnat la 5 ani de inchisoare. Pentru a indeplini formalitatile de rigoare, autoritatile romane l-au dat in urmarire internationala, prin Interpol, insa individul a scapat pana acum basma curata. Sursele noastre spun ca Bosoanca s-a reintors in America, unde din agoniseala anilor sai buni a deschis un restaurant cu specific romanesc, la New York. In 1996, individul a divortat de sotia sa, Aurelia, astfel ca aceasta a putut sa revina in tara dupa pofta inimii ei. Mai mult, in anul 2000 a vandut restaurantul, iar dupa ce a cheltuit banii pe chefuri de pomina, Bosoanca s-a angajat sofer de tir, activitate pe care o desfasoara si in prezent. Aurelia Bosoanca a revenit in Romania de mai multe ori in decursul ultimilor opt ani, continuand sa intretina apartamentul ei din zona Casa de Cultura. In urma cu doi ani, ea a introdus in tara o limuzina marca Lincoln, pe care a vandut-o unui oficial de la SNP Petrom. Cazul "Bosoanca" a fost dat uitarii, ajungand un simplu dosar prafuit in arhiva justitiei romane.