Ce face Radu, face si Nicusor CJC da in judecata Curtea de Conturi

În cererea de chemare în judecată a Curţii de Conturi, Nicuşor Constantinescu a avut pasaje aproape identice cu cele din cererea formulată de Primărie împotriva aceleiaşi instituţii

Pe modelul instituit de Radu Mazăre, şi Nicuşor Constantinescu, renumit, de altfel, pentru adoptarea cu fidelitate a „tiparului Mazăre", a pornit războiul împotriva Curţii de Conturi. Litigiul a pornit de la faptul că reprezentanţii Curţii de Conturi au ajuns la concluzia că angajaţii Consiliului Judeţean Constanţa au beneficiat de sporuri şi alte drepturi acordate nelegal, în valoare totală de 4.517.191 de lei, şi au dispus recuperarea acestor „plăţi nelegale".

Nicuşor Constantinescu, preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, a deschis şi el, asemenea prietenului său Radu Mazăre, ostilităţile faţă de Curtea de Conturi. La începutul lunii februarie, Constantinescu a dat în judecată Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi Constanţa, iar dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel. Concret, preşedintele CJC a cerut instanţei suspendarea executării Deciziei nr. 36/25.11.2009, emisă de Curtea de Conturi, „în ceea ce priveşte punctul 2 al deciziei, până la soluţionarea cauzei de instanţa de fond". Pentru că dosarul a primit termen abia pe 4 martie, reprezentanţii CJC au cerut ca procesul să se judece mai repede, iar termenul să fie preschimbat. „Solicităm a se dispune judecarea cauzei de urgenţă şi cu precădere, cu fixarea unui termen de judecată scurt, cu citarea părţilor litigante", au arătat cei de la CJC. În ciuda doleanţelor lui Nicuşor, instanţa a respins cererea de preschimbare a termenului. În ceea ce priveşte litigiul propriu-zis dintre CJC şi Curtea de Conturi, acesta s-a născut odată cu decizia nr. 36/25.11.2009 a Camerei de Conturi Constanţa, prin care s-a constatat că, în privinţa anumitor sume plătite salariaţilor CJC, acestea au un caracter nelegal, impunându-se, pe cale de consecinţă, recuperarea lor. La punctul al doilea din decizie, punct contestat de reprezentanţii CJC în frunte cu preşedintele Nicuşor Constantinescu, s-a dispus „recuperarea plăţilor nelegale în sumă de 4.517.191 de lei, reprezentând sporuri şi alte drepturi acordate nelegal în baza Contractului Colectiv de Muncă". Totodată, s-a decis şi că trebuie să se stabilească „întinderea prejudiciului reprezentând plăţi nelegale acordate sub forma drepturilor băneşti sau în natură salariaţilor entităţii (n.r. CJC)", dar şi că trebuie ca acestea să fie recuperate conform prevederilor legale.

Sporuri şi indemnizaţii „fără număr"

După cum au explicat reprezentanţii CJC în cererea de chemare în judecată a Camerei de Conturi, „măsurile se referă la sporul de confidenţialitate de 15% calculat la salariul de bază, indemnizaţia de dispozitiv de 25% din salariul de bază, sporul de reprezentare de 20% calculat la salariul de bază, prima de vacanţă acordată personalului contractual, alocaţia de sărbători, transportul la şi de la locul de muncă şi norma de hrană". Astfel, sumele ce trebuie recuperate de la CJC se ridică la 4.517.191 de lei, ceea ce înseamnă peste 45 de miliarde de lei vechi. Reprezentanţii CJC n-au stat cu mâinile în sân după ce Camera de Conturi a luat decizia cu pricina, ci au făcut contestaţie împotriva acesteia, contestaţie înregistrată sub numărul 1291/15.12.2009. Între timp însă s-au adresat şi instanţei şi au cerut suspendarea deciziei de returnare a banilor. În viziunea lor, măsura suspendării s-ar impune pentru a preveni o „pagubă iminentă". În plus, aceştia spun că „este vorba despre un interes public major, de natură a perturba grav funcţionarea unui serviciu public administrativ".

Armageddon la CJC

„Executarea plăţii sumelor contestate de către noi au un impact grav asupra resurselor bugetare judeţene cu consecinţa imposibilităţii executării în continuare a obligaţiilor fiscale şi contractuale asumate, în principal în ceea ce priveşte plata drepturilor angajaţilor, în prezent bugetul local neavând previzionată plata unei asemenea sume", spun cei de la CJC. Cu alte cuvinte, dacă ar fi obligaţi să achite suma de 4.517.191 de lei, reprezentând, potrivit Camerei de Conturi, „plăţi nelegale", CJC nu ar mai putea, printre altele, să-şi plătească angajaţii. Ceea ce ar duce, conform celor precizate de Nicuşor Constantinescu în cererea de chemare în judecată, la demisionarea unora dintre ei. „Neplata în continuare a drepturilor de natură salarială sau socială în beneficiul angajaţilor noştri este de natură a determina denunţarea contractului individual de muncă şi a raporturilor de serviciu încheiate cu aceştia, la iniţiativa angajaţilor, determinând astfel blocarea activităţii administraţiei publice locale, adică a Consiliului Judeţean Constanţa". Astfel, în viziunea mai degrabă apocaliptică a preşedintelui CJC, dacă s-ar restitui cele 45 de miliarde de lei vechi oferite cu titlul de sporuri sau alte drepturi salariaţilor, aceasta ar echivala cu un adevărat „armageddon" al administraţiei publice locale. Reprezentanţii CJC spun că sumele pe care Camera de Conturi Constanţa le-a considerat nelegale au fost plătite angajaţilor în anul 2008, „în conformitate cu contractul colectiv de muncă înregistrat la DMSSF Constanţa nr. 3859/07.02.2008 şi aprobat prin HCJ 281/2007 şi modificat prin HCJ 43/2008".

Argumente la indigo

În plus, cei de la CJC au argumentat că acordul sau contractul colectiv de muncă la nivel de unitate are caracter perfect legal indiferent de obiecţiunile formulate de Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială, atâta timp cât DMPS nu a formulat opoziţie la înregistrare: „simpla sesizare a presupuselor nelegalităţi (ce constituie, de altfel, opinia singulară a Curţii de Conturi şi a DMPS) nu lipseşte de efecte juridice clauzele acordului/contractului colectiv de muncă considerate nelegale". Adică, deşi Curtea de Conturi şi DMPS au fost de părere că drepturile salariale şi sporurile acordate angajaţilor CJC ar putea fi nelegale, aceasta nu pare să-i oprească pe reprezentanţii Consiliului Judeţean de a le onora ca atare. „Fapt este că, în atare materie, singura autoritate legală cu competenţe de a stabili legalitatea sau nelegalitatea unor prevederi ale unui acord/contract colectiv de muncă nu este nici DMPS, nici Curtea de Conturi şi nici vreun alt organ al statului, ci doar instanţa judecătorească". Trebuie precizat că un argument aproape identic a fost adus şi în procesul intentat de Primăria Municipiului Constanţa Curţii de Conturi, în acea speţă litigiul pornind de la tichetele cadou primite de angajaţii primăriei. De altfel, în timp ce reprezentanţii primăriei au vorbit despre discriminare şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, pentru a apăra sporurile angajaţilor instituţiei, nici cei de la CJC nu s-au lăsat mai prejos.

Drepturi cu caracter social

„Cu privire la sporul de confidenţialitate, sporul de stabilitate, indemnizaţia de dispozitiv, sporul de reprezentare sau cheltuielile pentru îmbrăcăminte sau uniformă, alocaţia de sărbători, transportul la şi de la locul de muncă şi norma de hrană, acestea sunt drepturi speciale pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii muncii", şi-au apărat cei de la CJC drepturile. „Aceste drepturi nu reprezintă drepturi salariale şi nici sporuri sau adaosuri la salariu, în sensul actelor normativ ce reglementează salarizarea personalului din cadrul instituţiei publice (funcţionari publici şi personal contractual), ci reprezintă drepturi cu caracter social, permise de legislaţia în vigoare în materia funcţiilor publice". Despre prima de vacanţă, egală cu salariul de bază, pentru personalul contractual, cei de la CJC spun că aceasta „are un caracter legal în considerarea respectării principiilor constituţionale privind nediscriminarea dreptului la plată egală pentru muncă egală, dreptul la salariu pentru munca prestată, care se coroborează cu reglementările internaţionale în materie".

Exod în masă de la CJC

Cât despre „paguba iminentă" pe care o reclamă reprezentanţii CJC, aceasta se referă la grevarea bugetului judeţean cu plata sumelor considerate nelegal imputate şi, prin urmare, nedatorate". „Prejudiciul este şi unul la nivelul instituţiei, prin imposibilitatea desfăşurării în condiţii normale a serviciului administraţiei publice locale determinată tocmai de renunţarea angajaţilor la posturile ocupate, în condiţiile unei lipse a salarizării corespunzătoare". Pe scurt, acţiunea semnată de Nicuşor Constantinescu se încheie în acelaşi ton apocaliptic şi aproape alarmant în care conducerea CJC pare să-şi smulgă părul la gândul că veniturile angajaţilor vor fi „afectate iremediabil". Rămâne de văzut dacă judecătorii Curţii de Apel vor fi sau nu sensibilizaţi de drama pe care par să o trăiască reprezentanţii CJC, la gândul că li se vor diminua veniturile.