Cocoseii familiei Danceanu, gasiti la nepotul comisarului sef Dragomir

Unul dintre cele mai teribile cazuri de omor care au zguduit Constanta s-a petrecut in vara anului 1995, fiind atunci ucisa una dintre cele mai avute familii ale orasului, motivul fiind, cel mai probabil, jaful

Kilograme de aur, bijuterii si sute de "cocosei" au disparut din locuinta victimelor. O parte dintre banutii de aur disparuti au fost gasiti, dupa luni de ancheta, la una dintre rudele comisarului sef Corneliu Dragomir, fostul adjunct al Inspectoratului de Politie al Judetului Constanta. Sotii Stefan si Victoria Danceanu isi duceau batranetile cu demnitate si fara multe griji, in locuinta lor de pe strada 1907. Casa parea de-a dreptul murdara, insa numai cei doi batrani stiau ca in interior, in locuri numai de ei stiute, straluceste de ... aur. Mult aur. Batranul, care avea un frate bijutier, facuse o adevarata pasiune pentru metalul pretios. Sute de "cocosei" si kilograme de aur zaceau in locuinta saracacioasa si paraginita. Intr-o noapte, cineva care aflase sau banuise ca batraneii nu sunt chiar asa de sarantoci a intrat peste ei. De altfel, nici nu era greu de ghicit, pentru ca tot orasul stia ca fratele lui Stefan Danceanu are bijuteria de pe strada Republicii. Atacatorii au fost, probabil, mai multi la numar. Sotii Danceanu au fost batuti cu cruzime, cu ranga in cap. Cand anchetatorii au ajuns la fata locului, batranul era deja mort. Sotia mai respira, dar era in coma. A fost transportata la spital, dar a murit inainte de a apuca sa spuna ceva. Nimeni nu stia deci cand s-a intamplat, cati au fost cei care ii atacasera in propria casa sau cat aur disparuse. Se putea banui numai ca cei doi batrani fusesera omorati nu pentru cateva inele. Ofiterii de militie au demarat ancheta, dar inca de la inceput s-au lovit de un impediment: aveau prea putine date pentru a putea trage macar niste concluzii preliminare. Singurele rude ale mortilor erau plecate in SUA. Fiica familiei Danceanu, despre care informatorii Militiei afirmau ca pe timpuri fusese prostituata pe la Terasa Colonadelor, plecase de mult in America. In plus, nu fusese in relatii prea bune cu parintii, iar moartea lor o lasase absolut rece. Din acest motiv nu a interesat-o catusi de putin uciderea acestora si nu s-a deranjat niciodata sa revina in tara pentru a da o mana de ajutor anchetei. Fratele lui Stefan Danceanu, bijutierul, se imbolnavise de o afectiune grava si, dispunand de suficienti bani, plecase in SUA pentru a se trata. Din nefericire, a murit din pricina bolii inainte de a putea furniza orice date anchetatorilor, care sperau sa afle de la el ce bijuterii disparusera din casa fratelui sau, cat metal pretios avea, pe cine avea dusman. Cu ocazia cercetarilor, o mare cantitate de aur si multe lantisoare care scapasera jefuitorilor fusesera gasite ascunse in locuinta decedatilor. Anchetatorii sperau ca acestea sa fie identificate de fratele bijutier ca apartinand batranilor, dar, odata cu moartea acestuia, si aceasta pista s-a impotmolit. Initial, suspecti au fost rromii din clanul Toflea, insa ipoteza nu s-a confirmat. Peste un timp, un informator a "suflat" politistilor ca in atelierul de vopsit haine al lui Cheazim s-ar gasi o urma. Politistii au descins aici si au gasit, intr-adevar, cateva lantisoare. Proprietarul a declarat insa ca le gasise in geaca unui marinar care adusese haina la vopsit. Dupa multe eforturi, marinarul a fost identificat, insa acesta a negat categoric ca aurul i-ar fi apartinut, aducand argumentul suprem: nu era atat de prost incat sa-si duca geaca la vopsit cu bijuteriile in ea. Dat fiind ca tiganul la care gasisera lantisoarele i-a reclamat pe politisti la presedinte si la Ministerul de Interne, anchetatorii au fost nevoiti sa-l restituie dupa aproximativ un an. Zece "cocosei" au fost recuperati de la niste rromi, iar alte cateva monede de la unul dintre nepotii comisarului sef Corneliu Dragomir, fostul adjunct al IPJ Constanta, cumparator de bunacredinta de altfel. Moartea familiei Danceanu are toate sansele sa ramana pentru totdeauna un mister in conditiile in care fapta se va prescrie peste trei ani.

Scris de: {autor}Olimpia CEARA{/autor}